Nimic din ceea ce este nu e mai mult decât ceea ce ni se pare

Slăbiciunile unui dictatoraş

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi  

Vizionarul Nicolae Ceauşescu

Părând a da apă la moară celor care văd în globalizarea conspiraţiilor în desfăşurare cheia tuturor eşecurilor personale, epocala descoperire a Apelului către anti-lichele a lui Nicolae Ceauşescu constituie o mărturie certă a faptului că trăim într-o ţărişoară în care orice (ba chiar oricând şi oricum) e posibil…

Deşi Odiosul s-a dovedit a fi fără milă faţă de popoul său de dragul unor pincipii, atunci când venea vorba de a asigura totuşi un viitor confortabil celor care se mai trezeau mişcând în frontul literar şi artistic al directivelor, se dovedeşte abia acum că avea un naturel simţitor…

În acest sens, documentul intrat în posesia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc devine inestimabil pentru demantelarea modului în care aparatul Securităţii din România înţelegea să aibă anumite slăbiciuni omeneşti. Mai precis, este vorba despre lucrătorii operativi ai Unităţii Speciale din cadrul Direcţiei I-a a Securităţii însărcinată cu ducerea la îndeplinire întocmai a prevederilor testamentare ale Comandatului Suprem cu privire la disidenţii oficiali ai regimului. Nicolae Ceauşescu - lucru care reiese fără echivoc din dosarele furate de către defectorul Teodor Viorel Meleşcanu din beciurile secrete ale instituţiei sus-numite (fapt ce i-a atras acestuia condamnarea sa de urgenţă la ocuparea postului de director al SRI) - a înţeles să fie generos (atât cât putea el în rustica-i zgârcenie proverbială) cu o lungă listă de spioni dublii ciudaţi (ai literaturii şi ai civismului, ce-aţi fi crezut?!), începând cu doamnele Ana Blandiana, Doina Cornea şi Stelian Tănase (obrazul său subţire ne obligă să-l cităm alături de…) terminând cu domnii Dorin Tudoran, Radu Filipescu şi Paul Goma. Astfel, de abia acum înţelegem prezenţa unora dintre ei pe ştaturile de plată ale lui Vântu (mogulul a spus că pe Doina Cornea n-a putut s-o includă pentru că atunci când deschidea ea gura îşi aducea aminte de scârţâitul uşii cu gratii de la Jilava) sau modul în care alţii s-au putut impune pe plan civic, editorial, vilegiaturistic şi… culinar! continuare