Iniţiativele salvatoare ale tinerilor politicieni scăpaţi de sub paturi

Casa Poporului va fi donată!

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi  

Victor Ponta donând

Ca să nu se transforme iremediabil într-un domn Goe al politicii, Victor Ponta a reuşit să infirme toate zvonurile privind rămânerea sa într-un stadiu de dezvoltare incipient dovedind pe deplin faptul că nu este un retardat, ci doar un imatur senil. Printr-o acţiune demnă de golanii fesenişti care mărşăluiau devalizator în glorioşii ani '90, strălucitul etern repetent (cel puţin la purtare) domn Ponta şi-a dovedit înalta clasă de puşlama.

Astfel, recunoscând că visele erotice cu Roberta Anastase au început să-l tulbure într-un mod atât de insuportabil încât prezenţa la muncă alături de ea este pură teroare, Victor Ponta şi-a început cu suspans declaraţia de presă în cadrul căreia a dorit să explice de fapt ceea ce l-a determinat să doneze Casa Poporului.

Conform celor spuse de Preşedintele PSD, gestul său l-a avut ca anti-model peVictor Lustig - omul care a vândut - de două ori! - turnul Eiffel. De asemenea, Victor Ponta s-a străduit să ne convingă că această decizie nu are la bază dorinţa sa de a concura cu unul dintre cei mai străluciţi escroci din lume, ci nevoia irepresivă de a scăpa de Roberta Anastase care, în calitate de preşedintă a Camerei Deputaţilor, precum şi de fantasmă sexuală cu probleme la aritmetică, se face vinovată atât pentru faptul că i-a lăsat pe unii pesedişti fără o parte din venituri, cât şi pentru dezastrul său erotic.

Fără a explica totuşi cum poate deveni credibil un demers care miroase a gogoriţă şi lăsând suspendat mecanismul prin care va reuşi să-şi ducă la bun sfârşit intenţia de a dona Casa Poporului (unui bătrân căruia i-au murit două găini pe care le-a luat cu el în casă ca să nu îngheţe dar care au murit sufocate pentru că le-a băgat cu el sub plapumă) din câte am putut noi înţelege), Victor Ponta a mai dat asigurări că o va face în mod sigur să plângă pe Roberta Anastase pentru că l-a minţit în faţă celorlalţi copii că-i dă şi lui jucăria ei, ca apoi să anunţe că a vrut doar să-l necăjească şi că el e doar un… mincinos! Însumând, Victor Ponta, înţelegând să se răzbune şi pentru diurnele tăiate colegilor săi care nu au semnat şi nu au participat la vot, a înţeles că trebuie să impresioneze electoratul tembel prin donaţii substanţiale şi nu doar simbolice… Cum pe cine să se răzbune?! Pe noi, boii care mai votăm cu ochii-n în gura lor!
Şarjă de S-M C.

Simţul artistic chemat să cizeleze pragmatismul politicienilor

Eveniement cultural de nevoie

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi  

Elena Udrea şi Gigi Becali dansând  

Excepţionalei stele a corpului de balet privat condus de maestrul-coregraf Traian Băsescu, primadonă semidoctă remarcată pe scena turismului prin figura aruncării banilor publici pe fereastră, i s-a încredinţat un nou rol de compoziţie de către organizaţia PDL Bucureşti, a cărei animatoare este. Alături de această fiţoasă extrem de valoroasă prin talentul cu care s-a dăruit parvenirii, va evolua în jalnicul spectacol al campaniei pentru alegerea Primarului General al Capitalei şi prim-solistul creştin-naţionalist şi falit în devenire, Gigi Becali, ale cărui prestaţii vor rămâne mult timp inegalabile datorită preocupării sale pentru ridicarea ridicolului şi penibilului la rang de adevărată artă a apariţiilor televizate.

Regia acestui spectacol este asigurată de diverşi sponsori de partide tradiţionali, cărora li se vor alătura, probabil, pe parcurs şi alţi fraieri din rândurile celor care mai pot fi convinşi că nu orice a atins Băsescu se transformă automat în căcat pentru votanţii bucureşteni a căror rebeliune (cu sau) fără cauză trebuie consumată până la capăt. Aşa se poate explica cum a ajuns primar un şmecher diletant şi nu Blaga, un om care dovedise deja că se pricepe foarte bine la administraţie prin punerea la punct a Ministerului de Interne.

La tradiţionala conferinţă de presă cu ocazia anunţării oficiale a emoţionantului eveniment, prim-solista organizaţiei PDL Bucureşti a spus că le va propune colegilor săi din PDL să ia în discuţie o eventuală colaborare pe viaţă (mai exact, până când visează iar urât Nea Gigi) cu formaţiunea de pomină condusă de ilustrisimul Gigi Becali. Elena Udrea a ţinut să mai precizeze faptul că s-a înţeles cu noul ei partener de ţepe fără să aibă măcar vreo discuţie în prealabil, ci numai pentru că aşa le-a venit pe chelie...

La rândul său, George Becali a declarat că, în ciuda nivelului său de înţelegere a lucrurilor, a putut s-o urmărească de multă vreme cu interes pe nesimţita solistă fără să-l doară capul şi că e convins că vor putea ilustra cum nu se poate mai bine proverbul "cine se aseamănă se adună"… Mai mult decât atât, politicianul (pus numai pe) spectacol a precizat - dând vina pe alţii, evident - că el evoluează într-un spectacol comun cu PDL-ul de multă vreme în cadrul Consiliului General al Capitalei iar de dragul suspansului nu vrea să divulge numele mangafalei dispuse să-şi rupă gâtul incitat de Mişcarea Cocalară.
Şarjă de S-M C.

Când ţi s-a urât cu binele până şi raţiunea îţi joacă feste

UDMR a ieşit în afara spaţiului terestru

 Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi  

Marko Bela părăsindu-ne

Marko Bela, cel mai norocos etnic maghiar al tuturor timpurilor pentru faptul că nu este ungur de-adevăratelea, vicepremier al unui guvern de ducători de serviete de primă clasă, a anunţat de la tribuna Consiliului Reprezentanţilor Unionali ai UDMR, ţinut la Târgu Mureş, că "elevii maghiari fiind în continuare stresaţi de prezenţa limbii române şi, mai ales, datorită faptului că Legea educaţiei nu a fost redactată în original în limba maghiară, UDMR nu mai poate răbda să continue cu acest Guvern", consemnează Blegpres.

"Drept urmare, a afirmat în continuare Marko Bela, ţinând cont de faptul că maghiarii sunt nevoiţi să se amestece printre nespălaţii de români pentru a-i vâna şi alunga peste graniţele Regiunii Autonome Maghiare, UDMR a considerat că este mai bine - cel puţin până se va clarifica această situaţie - să părăsească coaliţia."

Mai mult decât atât, pentru a demonstra că este complet detaşat de ceea ce se întâmplă în cadrul etniei pe care o reprezintă, Marko Bela a ieşit în afara spaţiului terestru pentru a-şi dovedi capacitatea de solidaritate şi sprijin faţă de orice guvern din Univers care i-ar putea da o funcţie importantă. Astfel, profitând de faptul că încă mai are un cuvânt greu de spus în cadrul UDMR, Marko Bela a dat-o iute-iute cu respectarea legii înainte până când - din ce în ce mai depărtat de interesele cetăţenilor maghiari - a ajuns să se unească pe o orbită extraterestră cu primul satelit românesc lansat în spaţiu.

De acolo Marko Bela a anunţat că se simte bine. "Mă simt chiar mai bine în spaţiu decât în opoziţie", a spus Primul maghiar al ţării care s-a adaptat de minune la noua sa poziţie. Pentru a dovedi acest lucru, Marko Bela a transmis pe pământ fotografii de înaltă calitate cu Laslo Tokes participând la primul congres al Partidului Popular Maghiar din Transilvania unde şi-a anunţat candidatura la postul de curator al Muzeului Naţional al Spionului din Timişoara (unde - nu-i aşa? - nimic nu este ceea ce pare).

Agenţia Spaţială Română a anunţat că staţia spaţială româno-maghiară formată din satelitul Goliat şi Marko Bela a reuşit să transmită şi alte mesaje, chiar dacă acestea se pot dovedi extrem de păguboase pentru ce se va întâmpla în continuare la sol, pe care le vom descifra noi când ne-o fi lumea mai dragă…
Şarjă de S-M C.

Excelenţa în meseria pe care o practici nu poate trece neobservată

Mihai Gâdea îi va reprezenta pe jurnalişti la concursul Mister "Buze dulci" 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi

 

Mihai Gâdea luând

Cel mai prestigios concurs de integritate masculină pentru reprezentanţii tuturor profesiunilor în care deontologia ocupă un loc crucial, denumit în mod simbolic "Buze dulci", dotat cu sinecuri pe cât de valorizante pe atât de consistente, va avea parte şi anul acesta de o luptă pe viaţă şi pe moarte...

Este îndeajuns să ne uităm la condimentata adunătură care se va înfrunta pentru a-şi adjudeca prestigiosul titlu - orice mijloace din categoria lipsei de caracter fiind permise - ca să înţelegem lesne de ce este extrem de greu să te impui în peisajul javrelor care îşi fac din slujirea necondiţionată a stăpânilor un titlu de glorie egalat, poate, doar de lipsa oricărei urme de elementară decenţă.

Mihai Gâdea a fost votat imediat in corpore şi aproape instinctiv am putea spune de către întreaga breaslă a jurnaliştilor pentru a-i reprezenta pe aceştia la concursul Mister "Buze dulci". Această decizie a fost luată imediat ce s-a aflat cât de jos a coborât respectivul această meserie în România, pretându-se la insultarea într-un mod absolut de mahala a unui interlocutor - care nici măcar nu avea cum să-şi apere demnitatea dându-i un pumn în gură acestui s(l)ugarnic - fiind la telefon şi nu în studio.

Concursul Mister "Buze dulci" (tradus în engleză, Deep throat, după titlul unui film celebru de acum 40 de ani şi nu după sursa din scandalul Watergate care a condus la demisia lui Nixon căci treaba asta chiar ţine de jurnalism şi nu de supt p..a) are loc, de regulă, o dată la patru ani, la Palatul Parlamentului, evident. Cei care vor juriza marcantul eveniment din toamna lui 2012 sunt prestigioşi jurnalişti şi formatori de opinie fără număr şi fără excepţie mâncători de căcat cu polonicul pe la toţi mogulii şi mogulaşii ieşiţi în cale.

Ultima ispravă a domnului director Mihai Gâdea s-a săvârşit în cadrul emisiunii pe care o moderează şi se înscrie în registrul faptelor de vitejie remarcabile, pe care n-ai cum să le treci cu vederea, închinate stăpânului tău (creditor de sume mari, în cazul nostru) căruia i-a închinat de altfel un panegiric care va rămâne celebru pentru aducerea ploconelii la rang de artă (a absurdului, sperăm noi încă). Halal, ţie, jurnalist cotonolog!

Colofon. Gâdea este un pocăit adventist ratat care a reţinut din istorie (care se presupune că ar fi învăţat-o de la Felix de vreme ce este doctorand în această materie) numai şi numai lipsa de moravuri ale unora ca el care pângăreau până şi cele mai decăzute societăţi în care obţinerea dregătoriilor însemna în mod automat prostituare.
Şarjă de S-M C.

Neajunsuri ale tendinţei de a ne judeca greşit semenii

Propunere românească pentru Premiul Nobel 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi  

Giovanni Becali meditând

Chiar dacă părea a nu mai fi loc pe descurajanta listă de eşecuri ale propunerilor româneşti pentru Premiul Nobel acordat scriitorilor, putem spune că în anul 2012 suntem mai aproape ca niciodată de o reuşită bine-meritată dar prost-inspirată în acest sens. Mai mult decât atât,

surse din interiorul Academiei suedeze au dezvăluit faptul că marele favorit al ediţiei din acest an este Giovanni Becali, impresarul vulcanic şi injurios care ne face de tot râsu-plânsu lumii.

În cererea sa de recomandare, Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, Liga Profesionistă de Fotbal, precum şi Sindicatul Internaţional al Interlopilor au arătat că Giovanni Becali - care îşi auto-caracterizează opera ca fiind izvorâtă din cariera sa de "miliardar, şmecher şi mafiot" este potrivit să primească acest premiu pentru întreaga sa glorioasă carieră. De fapt, trebuie avut în vedere că marile sale calităţi l-au împiedicat să-şi scrie lucrările ceea ce l-a obligat să le scuipe ameninţător printre dinţi. Oricum, "pusă în slujba literaturii orale" aşa cum se arată în motivarea acestei nominalizări din partea prestigioaselor instituţii de cultură deja menţionate, excepţionala literatură orală a Lui Giovanni Becali trebuie recompensată pentru că "altfel va bate o judecătoare" sau chiar mai rău, "se va alege preşedinte - cel puţin al machedonilor - şi atunci va bate pe oricine i se va pune pata".

Chiar dacă, de regulă, cererile de atribuire a Premiului Nobel pentru literatură sunt admise la Academie până la data de 1 februarie, pentru Giovanni Becali s-a făcut o excepţie pentru că ieşirea sa în faţa unui tribunal a avut darul de-a înspăimânta lumea, aşa că această cerere nici nu a mai fost examinată ci a fost trecută direct pe lista cu cele cinci nume din care se va alege câştigătorul.

Succes la vot Giovanni, în octombrie, pentru că trăind într-o ţară care se umple din ce în ce mai serios de căcat, inclusiv datorită unor golani de teapa ta care dau tonul comportamentelor sociale scabroase, nu mai are sens să ne dorim altceva decât a te vedea dat pe mâna… Academiei suedeze.
Şarjă de S-M C.

Din categoria lucrurilor care se întâmplă fără a putea fi înţelese

Sorin Oprescu ne operează la buzunare de urgenţă

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi 

Sorin Oprescu ducându-se

Mereu căzătorul în picioare - primarul din eroare al capitalei - domnul doctor de apendicite Sorin Mircea Operescu, aşa cum de altfel era şi firesc, era pe punctul de a-şi rupe gâtul. Acest lucru nu s-a întâmplat acolo unde ne-am fi aşteptat sau chiar ne-am fi rugat să i se întâmple - anume pe una dintre străzile iernite ale Bucureştilor abandonate tristelor amintiri, ci pe… asfalt.

Deşi, trebuie să recunoaştem, pentru cei care-i studiază atent pe giganţii şpăgilor nu este chiar o surpriză să-l vadă pe edilul derbedeu legat cu mâinile la spate pe motiv de turnat asfalt în exces pe gâtul regilor acestor teritorii sau de suspendare a preţurilor oricărei investiţii pe care o are sub halat.

Consiliul Concurenţei se pare că l-a surprins pe Operescu în timp ce a alunecat pe o şpagă rămasă în asfaltul turnat în loc de borduri sau de borduri turnate în loc de plombe - ce contează, Jean asfaltează! - şi vice-versa şi aşa până dăm în... gropi. Evident, operaţiunea a fost efectuată de către una dintre cele 11 companii participante la procedura de achiziţie publică organizată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Străzilor pentru atribuirea acordurilor cadru de lucrări pentru întreţinerea unor străzi din Bucureşti în cel mai curat stil mafiot - aşa cum îi stă bine unei Capitale (never ever in this life!) europene.
Şarjă de S-M C.

Cine nu are baroni locali ar trebui măcar să-şi închirieze

Admiratorii zăpezilor efemere

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi 

Marian Oprişan înzăpezindu-se

Pentru a-şi dovedi sensibilitatea faţă de fenomenul încălzirii globale, domnul Preşedinte al Consiliului Judeţean Vrancea, probabil cel mai sensibil baron inventat de PSD, a impus starea de alertă în cârciumile din satele afectate de ninsorile abundente.

Timp de două zile a fost mare veselie în satele asupra cărora îşi întinde domnia Marian Oprişan. Nefericiţii din acele localităţi au avut tăria şi inspiraţia ca printre lacrimile vărsate pentru victimele nevinovate ale capriciilor vremii, să închine pahare fără număr în cinstea celui care le-a făcut celebră suferinţa în toată ţara prin intermediul televiziunilor panicardoide şi pe banii altora, evident. Marian Oprişan este nu doar un inculpat în procese din care poate scăpa fără pârnaie numai şi numai loco, ci omul care a forţat şi a câştigat lupta cu înzăpezirea.

Acolo unde orice persoană lucidă dotată cu un minim discernământ a văzut o situaţie dificilă care necesita o mobilizare exemplară din partea autorităţilor, fără isterie şi denaturări lacrimogene, baronul Oprişan a speculat posibilitatea de a-şi face imagine "pentru faima mea personală şi/sau pentru a face afaceri cu deszăpezitul, aşa cum m-au acuzat reprezentanţii PDL din Guvernul României".

Într-un acces de sinceritate uluitor pentru un nemernic atât de delicat ca Oprişan, acesta a recunoscut că a cerut stare de alertă "pentru ca să putem aduce mai multe utilaje în Vrancea care să scoată de sub troiene drumurile naţionale, drumurile judeţene, drumuri comunale, oraşele, satele, cătunele noastre şi nu în ultimul rând de a-i scoate la cârciumă pe nenorociţii de săteni care şi-au dat zăpada din gospodării până la epuizare şi n-au mai apucat să treacă să-şi ridice tradiţionalele noastre plocoane electorale îndesate cu promisiuni deşarte!" continuare

Tricoul politic al oamenilor excepţionali nu poate fi deşirat

Adrian Năstase s-a mântuit din nou 

 Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi 

Adrian Năstase clarificându-se

Profund mişcat la găoază de nenorocirea abătută asupra victimelor acestei ierni nemiloase, mult-stimatul parlamentar de Mizil, porculeţ de câine arogant şi marcant geniuleţ al răului - domnul Adrian Năstase s-a hotărât să pună în sfârşit bombonica pe coliva mătuşei Tamara. Aleluia!

Astfel, în timpul unei ceremonii private (la care au participat, alături de familie, doar un procuror, un membru al Plenului Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor şi vreo doi-trei şpăgari cu care ne putem mândri oriunde), fostul premier a deshumat-o pe mătuşa Tamara pentru a-i lua bijuteriile.

Conform declaraţiilor lui Adrian Năstase aceste bijuterii nu au fost declarate în timpul anchetei şi nu se regăsesc sub nicio formă în dosarul soţiei domniei sale, Daniela Năstase pentru că "oricum, procurorii nu sunt capabili să probeze în mod convingător nici măcar un fenomen indubitabil de natura complicităţii circumstanţiale la problematica deontologiei".

Năstase, după ce i-a şutit cu o intelectuală religiozitate cele câteva kilograme de bijuterii ale femeii, s-a grăbit să le vândă unei firme conduse de Ristea Priboi şi să pună imediat banii în contul Danielei Năstase. Iar, pentru a nu fi acuzat că repetă o poveste deja clasată, banii care urmează să fie împărţiţi sinistraţilor chiar la sfântul aşteaptă nu au fost schimbaţi în moneda americană, ci în moneda forte a colegiului Mizil.
Şarjă de S-M C.

O strălucită combinaţie între rătăcirea minţii şi impostură

Istoria nescrisă a monumentelor

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi  

Nicuşor Dan lăsându-şi sănătatea mentală pe mâna istoriei

Datorită lui Nicuşor Dan vom înţelege modul în care candidatura la Primăria Capitalei poate afecta frustrările şi complexele personale. "Binele cu de-a sila" e un demers edilitar dar mai mult un pariu făcut cu sine însuşi.

Ilustrul matematician cu doctorat în tabla înmulţirii luat la Paris, Nicuşor Dan, preşedinte al acelei asociaţii bizare care organizează manifestaţii ilare de pişări contra vântului la care adună un rac, o broască şi, poate, câte-o ştiucă... s-a decis să salveze pitoreasca aşezare a ciobanului Bucur. Nici n-ai cum să nu crezi în onestitatea acestui demers venit din partea unui om a cărui privire rătăcită te influenţează decisiv în a-i aprecia intenţiile ca fiind în mod necesar şi suficient - bune! Când deschide gura (cu condiţia să te şi uiţi la el, evident) parcă nu-ţi prea vine să-l contrazici pe acest fanatic al credinţei sale de nestrămutat că e suficient să-ţi găseşti o cauză mediatizabilă pentru a câştiga niscaivai notorietate. Cu toate acestea, nu este cazul să privim lucrurile atât de simplist având în vedere că fixaţia acestui cetăţean (născut în provincie) pentru o capitală nenorocită a mers departe rău.

Nicuşor Dan a ajuns să-şi falsifice identitatea într-un mod pe cât de grosolan, pe atât de ostentativ. În acest sens stă mărturie declaraţia acelui jandarm care a necesitat intervenţia unui echipaj SMURD şi mai multe ore de consiliere psihologică după ce a văzut actele individului suspect care îi făcea ochi dulci Pieţei Matache în timp ce mai mulţi muncitori o violau susţinuţi de picamăre, precum şi de alte utilaje puse la dispoziţie cu perversiune de primarul-proxenet Sorin Oprescu. De abia după ce a fost dus la secţia de poliţie s-a putut constata că persoana care a prezentat un certificat de identitate cu următoarele date: "Nume/prenume - Bucur Ciobanul întors de la Paris, Data naşterii - Secolul paişpe, Locul naşterii - Malul stâng al Dâmboviţei, Raionul Mircea cel Bătrân" era săritul de pe fix de care ne ocupăm acum şi, bineînţeles, l-au eliberat. Ce erau să-i facă!? Nu te poţi pune cu ce-i care-ţi vor binele cu de-a sila… continuare

Mutrele familiilor pseudo-regale ne pot înveseli puţin

Catindaţi surpriză la Primăria Capitalei

 Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi 

Prinţul Paul şi Prinţesa Lia plodind

Într-o conferinţă de presă dotată cu premii - la care oteviştii lui Dan s-au călcat în picioare ca să prindă câte un plic de ceai re-folosit - ţinută pe un morman de zăpadă, viitorul preşedinte a anunţat lansarea candidaturii Prinţului Paul de România pentru Primăria Generală a Capitalei la localele din 2012.

Dan Diaconescu a spus că îl susţine lipsit de convingere pă prinţ, pă nesuferita sa soţie (pe care nu ştie cum o cheamă), cât şi pă plodul lor de doi ani (pe care nu l-a văzut nici măcar în vreo poză dar care i se pare reprezentativ pentru falşii ţigani români de alte naţionalităţi decât cea maghiară pe care el îi va trimite să cerşească prin Europa).

Dan Diaconescu a explicat că face acest lucru pentru că are nevoie de banii lor (în eventualitatea că îi vor avea) şi că dacă a reuşit el să păcălească atâta lume de ce n-ar reuşi şi cu aceste oseminte domneşti care îşi dedică viaţa încercării de a convinge lumea că ar fi ceva de capul lor şi că au tot dreptul să fie super-ridicoli.

La rândul său, Prinţul Paul şi-a prezentat dosarul complet al proceselor câştigate pe post de program electoral şi s-a arătat încrezător în victoria sa cu scorul de 3 la 2 sau chiar 3 la 1 "a acestui match" (în original, n. n.). După spusele lui Paul de România, alegerea sa ca Primar al Bucureştiului va însemna deschiderea primei linii de succesiune la Primăria Generală şi odată cu asta, punerea la dispoziţia poporului bucureştean a tot ce prinde că a trecut prin mâna lu' tac'su, cum ar fi: facturi la case de toleranţă, recuperări de furtişaguri din pinacoteci, abonamente la aşezăminte culturalo-futăcioase etc.
Şarjă de S-M C.

Şi-a găsit sacul ruşinii naţionale peticul cel mai zdrenţuit

Alianţe împotriva culturii

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi 

Victor Ponta şi Crin Antonescu colaborând

Uniţi în greaţa pe care o simt pe maţe în fiecare dimineaţă (mă rog, fiecare când se scoală) faţă de Băsescu-răul-ne-necesar-al-ţării, co-preşedinţii socialismului utopic s-au legat la cap fără să-i doară cerându-şi unul altuia prietenia. Jurămintele de omor (victimă Băsescu, clar) vor trebui să domine sentimentul reciproc de repulsie pentru a mai avea despre ce discuta.

Lăsând deoparte discuţia despre doctrină, principii, viziune, păcate mai mult sau mai puţin imputabile şi apartenenţă la familii politice europene, ne propunem să trecem în revistă aici cam ce şanse ar avea (mez)alianţa din cadrul USL de a avea o speranţă de viaţă ceva mai lungă decât o are, în medie, un antrenor tocmit de Gigi Becali pentru echipa sa. Pentru asta, trebuie să punctăm acele lucruri care îi unesc, respectiv îi despart pe cei doi lideri de moment ai struţocămilei useliste. Nu ne vom opri asupra considerentelor legate de punctele de interferenţă dintre partidele pe care le reprezintă cei doi lideri, pentru că acestea nici nu mai contează, de vreme ce încrederea în partide nu mai există iar oamenii (până şi cei plătiţi) înţeleg exact că ceea ce-i ţine aproape pe ex-comunişti de altădată-liberali este numai şi numai dorinţa comună de a-l trimite în fundul pământului pe "marinarul beţiv", cu consecinţele de rigoare, evident: confiscarea întregii averi, violarea haremului său din PDL în frunte cu Roberta, schimbarea tuturor oamenilor pe care i-a numit de-a lungul vremii în posturi publice şi alte asemenea gesturi de curtoazie absolut obligatorii când vine vorba de răzbunare…

În privinţa punctelor comune dintre Ponta şi Antonescu, enumerarea lor - şi de aceea începem cu acest aspect - este la îndemâna bebeluşilor. Sigurul teritoriu pe care ei se întâlnesc îl reprezintă caracterizările ieşite din gura animalului (anti-politic pentru viitorul României) Ion Iliescu. Acesta dă cam tot atâţia bani şi pe "cârlanul obraznic" de Crin cât dă pe "puştiul pus pe ciondăneli" Victor Ponta. Spiritul tutelar al "maestrului" de caracterizări se manifestă din plin în caracterul impertinent şi ţâfnos, lipsa de scrupule, autoaprecierea total lipsită de modestie şi oportunismul feroce din spatele unei spontaneităţi căzute pe mâna înclinaţiei din fire spre codoşlâc şi alte câteva elemente care au darul de-a le îngropa presupusele bune intenţii cu care au intrat în politică, care îi caracterizează pe ambii protagonişti. continuare

Orice reformă începe cu punerea omului potrivit la locul potrivit

Rectificări pentru posteritate

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi  

Ludovic Orban nemurindu-se

Cine credea că a scăpat prea uşor de politrucul Ludovic Orban - vajnic truditor la împilări dinainte sortite eşecului - s-a înşelat. Pseudo-liberalul a revenit cu toată energia diletantului.

Chiar dacă peste generaţii prezenţa obscurului politician liberal Ludovic Orban (ajuns la un moment dat, evident, dintr-o regretabilă eroare, chiar ministru) în cadrul ansamblului monumental "Caragialiana - Căruţa cu paiaţe" (care, fie vorba între noi a costat Primăria, graţie "artistului" care a asamblat-o, o căruţă plină de bani) ar putea părea oarecum nepotrivită - ea nu este defel aşa. Ludovic Orban merită cu prisosinţă să rămână (dacă nu repetent pe viaţă la funcţii politice) măcar prezent(at) posterităţii - nu posteriorului, vă rog frumos, nu denaturaţi - ca un român care a ştiut să se integreze perfect contra-curentului.

Acest lucru nu se datorează atât faptului că respectabilul domn Ludovic Orban este şi el un "personaj" politic de sorginte dâmboviţeană care s-a prins repede că pe meleagurile aistea merge lesne să înlocuieşti temeinica pregătire şi caracterul cu ambiţia şi carierismul pentru a parveni (politic, mai ales), cât cu prisosinţă faptului că omul nostru este un "monument" de suficienţă, îngâmfare şi preţiozitate pe care numai, poate, aplecarea sa spre pretorianism şi pupincurism o mai poate întrece. Pana lui Caragiale, cu siguranţă, nu ar fi putut rămâne fără tremur la multiplele şi complexele talente, oricum, nu prea bine ascunse, ale acestui mândru şi demn vlăstar al reacţiunii formelor goale împotriva fondului problemelor de viaţă. continuare

Când succesul facil te face să regreţi amarnic puşcăria

În căutarea absolutului 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi 

Dan Diaconescu auto-mutilându-se

Omul care (pare)a fi capabil să renunţe la găinării pentru a se scufunda  în cloacă - Dan Diaconescu Omul - a dat dovadă de o exclusivă şi senzaţională bărbăţie automutilându-se.

Ave, Dane, oteviştii te salutant!

Chiar dacă Omul care a fost efectiv aruncat într-un tomberon de către un reprezentant al otevimii a înţeles greşit tâlcul acestei isprăvi, în sensul că Dan Diaconescu a ales să se considere Salvatorul şi nu reprezentantul scursurii societăţii, El ar putea să mai aibă o şansă.

Devenind unic ofertant al variantei finale a politicii româneşti, preşedintele Partidului Poporului Cu Patru Clase a simţit nevoia comiterii unui gest emblematic, care să nu cadă sub incidenţa Codului Penal şi care, în acelaşi timp, să poată beneficia de o desfăşurare episodică.

Acuma, cârcotaşii vânduţi intereselor care vor răul ţărişoarei noastre ar putea cugeta: "Ce nu face omul ca să scape de puşcărie!" însă o asemenea atitudine este fundamental eronată. O dovedeşte poporul care îl iubeşte pe Dan şi o dovedeşte şi Dan care, la rândul său, îl iubeşte pe popor până la sacrificiu de (părţi lipsite de importanţă din) sine. Ce act de mai mare devotament faţă de popor vreţi decât cel pe care l-a făcut Dan!?!

Ave, Dane, oteviştii te salutant! continuare

Oamenii îşi vor aminti cu plăcere de cei care n-au fost nimic

Omagiu martirilor neamului

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi 

Emil Boc "À vos orderes!"

Deşi poporul nostru se îndeletniceşte - încă din timpuri străvechi - cu eliminarea elementelor capabile din rândul său, Preşedintele Băsescu vine cu o iniţiativă salutară demnă să îndrepte, în ceasul din urmă, lucrurile. Este vorba despre propunerea de a omagia aşa cum se cuvine un martir al neamului.

Intenţia Preşedintelui României, Traian Băsescu de a se adresa cu un mesaj crucial forului legislativ - exprimată într-o scrisoare trimisă preşedinţilor celor două camere parlamentare - are la bază dorinţa acestuia ca data prezentării mesajului (7 martie 2012) să constituie începutul a ceea ce Băsescu consideră a fi, gesturile de recunoştinţă faţă de contemporani.

Dintr-un reflex condiţionat de ura faţă de o singură persoană, întreţinută vie cu bani grei de o ceată de vagabonţi care au pe umeri secole de puşcărie, reprezentanţii USL au decis să boicoteze şi acum discursul preşedintelui, fără a avea măcar habar despre ce e vorba.

Din surse apropiate sindicatului cadrelor disponibilizate din rândul celor care plimbă câinii curvelor (tot mai puţine) care se învârt pe la Cotroceni, am putut afla că de data aceasta şeful statului nu mai vrea să plictisească pe nimeni cu platitudini sau cu angajamente pe care să le toace toată ziulica analiştii improvizaţi, ci să vină cu un proiect de lege îndrăzneţ. Acesta ar trebui să aibă darul de a trezi în conştiinţa românilor (chiar dacă noi va trebui să mai aşteptăm mult şi bine până se va inventa Conştiagra) sentimentul de recunoştinţă faţă de conaţionalii noştri care au făcut cu adevărat ceva semnificativ pentru popor şi care pot reprezenta nişte modele indezirabile pentru societate. În acest sens, Traian Băsescu vrea să sporească importanţa sărbătoririi celor 40 Sfinţi Mucenici, care se celebrează în fiecare an pe 9 martie, prin iniţiativa de a-l propune pe fostul premier Emil Boc (ordonanţa sa cea mai credincioasă din câte s-ar fi putut concepe) pe post de cel de-al 41-lea mucenic! continuare

Schimbul de experienţă care lărgeşte orizonturile veleitarismului

Delir de puchinoşenie

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi 

Adriana Săftoiu şi Mona Muscă veleitarind

Deloc simpatica Adriana Săftoiu a ales să-şi sărbătorească un an de la divorţ călcând zgomotos pe urmele venerabilei sale înaintaşe, sicofanta cu zâmbet de Mona(lisa) Muscă.

Chiar dacă hoaşca "ciripitoare" al cărei recurs la morală ne-a bubuit în urechi lungi ani de-a rândul cu forţa implacabilă a mascaradei politicianiste precum pichamărele propagandei comuniste e dată la fund - ea mai respiră cu plămânii altei cutre (întâmplător sau nu, tot liberală). Mona Muscă, cea care urla din toţi rărunchii că trebuie să avem şi noi lustraţii noştri de faţadă, s-a pierdut într-o binecuvântată ceaţă, mai tânăra ei epigonoaică, însă - deşi mai are încă mult de recuperat în ceea ce priveşte cucerirea celor mai înalte culmi ale ipocriziei - se străduieşte. Şi dăi, şi luptă, neicuşoaro.

Sublim act de meschinărie care-şi dă pe dinafară micimea sufletească, demisia Adrianei Săftoiu din Parlament, departe de a fi expresia unei inexistente demnităţi a omului politic român pus în faţa opţiunii de a-şi respecta vreun angajament, este un balon de săpun. El nu reprezintă altceva decât materializarea străduinţelor acestei per-formere de a sări toate treptele veleitarismului, descoperite de arheologia capitulării condiţionate în faţa tentaţiei piarizării oarbe, pentru a ajunge direct pe cea mai înaltă a sa - totala lipsă de scrupule!

Oare, ce altceva ne poate spune un aşa-zis act de onoare făcut de capul tău atunci când grupul din care (pretinzi că) faci parte are nevoie mai mult ca oricând, de unitate de acţiune şi în cel mai de nebăgat în seamă grad nevoie de acte de bravură? Lipsa de solidaritate în a te dezice în mod elegant şi firesc de prostiile debitate cu ignorantă dezinvoltură de preşedintele privat al domnului "Felix", Spin (intrat în ochii opoziţiei) Antonescu, nu îţi poate crea niciun avantaj în condiţiile date. Defectarea aceasta nu va avea darul să ne-o aşeze pe ex-doamna Săftoiu într-o altă bancă decât cea a dezertorilor care se fac vinovaţi de crime împotriva vulgarei moleşeli a românilor care ne dictează de când lumea un revanşism copleşitor, dătător de (nicio) speranţă. continuare

Nimic din ceea ce este nu e mai mult decât ceea ce ni se pare

Slăbiciunile unui dictatoraş

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi  

Vizionarul Nicolae Ceauşescu

Părând a da apă la moară celor care văd în globalizarea conspiraţiilor în desfăşurare cheia tuturor eşecurilor personale, epocala descoperire a Apelului către anti-lichele a lui Nicolae Ceauşescu constituie o mărturie certă a faptului că trăim într-o ţărişoară în care orice (ba chiar oricând şi oricum) e posibil…

Deşi Odiosul s-a dovedit a fi fără milă faţă de popoul său de dragul unor pincipii, atunci când venea vorba de a asigura totuşi un viitor confortabil celor care se mai trezeau mişcând în frontul literar şi artistic al directivelor, se dovedeşte abia acum că avea un naturel simţitor…

În acest sens, documentul intrat în posesia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc devine inestimabil pentru demantelarea modului în care aparatul Securităţii din România înţelegea să aibă anumite slăbiciuni omeneşti. Mai precis, este vorba despre lucrătorii operativi ai Unităţii Speciale din cadrul Direcţiei I-a a Securităţii însărcinată cu ducerea la îndeplinire întocmai a prevederilor testamentare ale Comandatului Suprem cu privire la disidenţii oficiali ai regimului. Nicolae Ceauşescu - lucru care reiese fără echivoc din dosarele furate de către defectorul Teodor Viorel Meleşcanu din beciurile secrete ale instituţiei sus-numite (fapt ce i-a atras acestuia condamnarea sa de urgenţă la ocuparea postului de director al SRI) - a înţeles să fie generos (atât cât putea el în rustica-i zgârcenie proverbială) cu o lungă listă de spioni dublii ciudaţi (ai literaturii şi ai civismului, ce-aţi fi crezut?!), începând cu doamnele Ana Blandiana, Doina Cornea şi Stelian Tănase (obrazul său subţire ne obligă să-l cităm alături de…) terminând cu domnii Dorin Tudoran, Radu Filipescu şi Paul Goma. Astfel, de abia acum înţelegem prezenţa unora dintre ei pe ştaturile de plată ale lui Vântu (mogulul a spus că pe Doina Cornea n-a putut s-o includă pentru că atunci când deschidea ea gura îşi aducea aminte de scârţâitul uşii cu gratii de la Jilava) sau modul în care alţii s-au putut impune pe plan civic, editorial, vilegiaturistic şi… culinar! continuare