Imposibil de pensionat

Javra ordinară vrea să fie lăsată să iasă afară 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Această fiara nu-şi mai găseşte locul

Revenit în oraşul cu cea mai bună calitate a vieţii, acolo unde şi-a extirpat cu ceva timp în urmă interesul de a rămâne un simbol al luptei cu sistemul ticăloşit care ne-a condamnat la mizerie, în primul rând morală, domnul Traian Băsescu a decis să-şi adauge caracterului nesimţire cât încape…
Îngrijorat ca nu cumva să fie considerat în continuare – nici măcar de o mânuţă de naivi care au nevoie de fapte ca să le dea certitudinea că nu există un rău mai mare decât uselismul – ca aparţinând altei specii politice decât javrele useliste, Traian Băsescu a declarat ieri, la Viena, că nu poate suporta gândul ca PDL-ul să nu rămână pe mâna celei care i-a luat-o lui în mână şi astfel, se simte obligat să se răzgândească în ceea ce priveşte o decentă pensionare din viaţa politică.
"Recunosc că, la un moment dat, am spus că după ce-mi termin mandatul nu mă mai interesează, vreau să fiu un om liber, nu vreau să mai aud de politică. Am avut vreo trei zile în care am stat degeaba şi nu-mi găseam locul. Sper că o să rămân activ în viaţa politică, în viaţa publică, ca să nu mai dau nicio şansă oamenilor care au nevoie să facă diferenţa între jigodiile useliste şi javrele useliste." Cam asta ar fi esenţa celor spuse de Băsescu la întâlnirea cu reprezentanţii comunităţii de români din Viena, probabil, pentru a şterge orice urmă de îndoială a faptului că toate lucrurile bune pe care le-a promovat îi sunt atribuite dintr-o pură eroare…
Vrând să ne transmită mesajul că pensia ar trebui să dureze puţin, vreo două-trei săptămâni, lucru ce ar rezolva în mod miraculos problema unui deficit structural, preşedintele celor care îi cântă în strună, a curvelor cu acreditare pedelistă şi a odraslei sale debile, prin această dezicere oribilă, se înscrie practic în USL!
Demonstrând că împarte aceeaşi revoltătoare lipsă de scrupule cu cei mai proaspeţi duşmani ai acestei ţări şi că este absolut incapabil să facă un minim "sacrificiu" pentru credibilizarea luptei celor care ar atârna la uscat maţele useliştilor din convingerea sinceră că aceştia reprezintă un rău fundamental, Băsescu şi-a ascultat instinctul animalic care îl îndemnă la a sfâşia totul…
Momentul în care această jivină prezidenţială va fi lăsată din nou în liberate prin mahalalele politicii româneşti va coincide cu ruinarea, egoistă, tembelă şi contraproductivă a ideii de utilitate a unei tabere de oameni curaţi şi verticali, pentru satisfacerea orgoliului unui ex-lider care nu se retrage la timp... Sictir, ţie, sictir, mie şi oricui se va mai uita în gura lui vreodată!
Şarjă de S-M C.

Până la urmă s-a ales cu prea mult

Paul de România riscă să se prăpădească înainte de a-şi face praf averea

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

A primit o "sentinţă" cam mare pentru el

Deşi se consolase cu statutul de bastard prăpădit, încurajările primite din partea unor neprieteni ai Casei regale de drept din România l-au făcut pe Paul-Philippe de Hohenzollern, cunoscut şi ca Papagalul Paul al României, să creadă chiar mai mult decât mă-sa şi cu tac-su atunci când l-au făcut, că e descendent a lui Mircea Grigore Carol al României, fost de Hohenzollern. 

Chiar dacă nea Paul ăsta nu prea ştie bine cine e mama care l-a născut, el a reuşit să convingă că e un succesor la tronul României, tot atât de adevărat precum Mihai I, atât tribunalele internaţionale din Portugalia şi Franţa, cât şi – lucru care i-a fost mult mai uşor, pentru că se ştie că justiţia din România este a lui Băsescu, iar acestea e amic cu nea Paul ş.a.m.d. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care i-a recunoscut la începutul acestei luni tatălui său, Carol Mircea, calitatea de fiu al regelui Carol al II-lea, iar Paul a fost recunoscut astfel drept moştenitor al lui Carol al II-lea.
Cum a auzit o asemenea sentinţă definitivă, absurdă şi irevocabilă, cam coptul nostru prinţ Paul de România s-a dus glonţ la Banca Mare ca să ia un împrumut în contul părţii din averea Casei Regale pe care urmează să o primească degeaba.
Bietul bastard pe undeva chiar merita o bătrâneţe de huzur, de vreme ce a aşteptat de pe vremea în care era copil şi avea mai multă minte (ca să nu punem la socoteală şi faptul că se exprima mult mai coerent), să se încheie în favoarea sa un proces extrem de complicat privitor la chestiunile dinastice ale Casei Regale Române.
Curios faptul că în motivaţia sa, instanţa supremă a decis că Prinţul Paul este nepotul legitim al Regelui Carol al II-lea, nu pe baza vreunui temei legal sau măcar moral irefutabil, ci mai mult de teamă ca aproape sexagenara sa consoartă să nu mai rămână încă o dată însărcinată, de emoţie, chiar în sala de judecată… În consecinţă – lucrul care îl fericeşte la buzunare pe nea Paul – acesta are dreptul la moştenire de pe urma Regelui Carol al II-lea, în ciuda faptului că actul de căsătorie dintre acesta şi bunică-sa, a fost anulat.
Şi uite cum nea Paul ăsta care a ştiut să stea cuminte la cutiuţă – timp în care a făcut el ce-a făcut şi s-a ales cu 62,5 la sută din fosta avere a bunicului său, Regele Carol al II-lea – sfârşeşte prin a distruge nefireasca căsătorie dintre Principesa Margareta şi Radu Buba, bazată pe interesul cel mai sincer. Dacă nu înţelegeţi cum stau lucrurile citiţi-i pe patrihoţii anti-băsiştii de la Ziua…

Şarjă de S-M C.

Eşuat din exces de zel

Unul din peştii lui Mazăre s-a apropiat prea mult de zona Portului Constanţa 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi 

Unul care ar fi meritat o plajă mai bună...

Pe numele său, sub care era arhi-cunoscut pe uscat, Rechinuţ Preda, a uitat consemnul pe care îl avea cu gruparea pesedisto-mafiotă a fraţilor Mazăre – cea care a pus stăpânire pe întreg judeţul Constanţa – şi a întârziat cu câteva secunde predarea documentelor cerute de aceasta.

Drept urmare, domnul Secretar de Stat în Ministerul Transporturilor care ducea în servieta personală toate matrapazlâcurile useliste, încă de pe vremea ministeriatului hahaleric a lui Ludovic Orban, a fost umflat de pe stradă şi luat la întrebări de locotenenţii lui Mazăre, deghizaţi în justiţiarii lui Băsescu.

Pentru a nu da de bănuit că este o simplă reglare de conturi între mafioţii cu interese în Constanţa care, prin reţinerea lui Rechinuţ Preda vor să demonstreze că sunt gata să sacrifice pe oricine ar încerca să se apropie prea mult de raza portului de unde ei fură pe rupte de când s-a inventat PSD-ul, organizaţia acestei grupări mafiote din Constanţa a protestat ferm "în faţa unor astfel de practici abuzive şi cere urgent un răspuns din partea DNA, a Ministerului Justiţiei, a Comisiei juridice din Parlament, a Comisiei de abuzuri, referitor la motivaţia pentru care Preda a fost săltat de procurorii DNA".

De asemenea, conducerea PSD Constanţa s-a arătat supărată şi pe gestul lui Victor Ponta, care nu s-a mai obosit să încerce să-l resusciteze pe Valentin Preda, măcar câteva ore, aşa cum cere protocolul încheiat între liderul PSD, organizaţia criminală patronată de Nicuşor Constantinescu şi membrii familiei naşului Radu Mazăre.

Mai mult decât atât, ca diversiunea să devină şi mai credibilă, PSD Constanţa consideră că "reţinerea abuzivă a lui Valentin Preda din faţa Ministerului Dezvoltării aminteşte de practicile poliţiei politice din Germania nazistă sau din Rusia lui Stalin, reţineri abuzive perpetuate de miliţia securistă a lui Traian Băsescu. De aceea Valentin Preda a fost şi este susţinut de către PSD Constanţa în funcţia de ministru secretar de stat, performanţele şi experienţa sa în acest domeniu fiind recunoscute de specialişti la nivel naţional şi al mafiei internaţionale".

Ultima lovitură terestră la care a fost folosit braţul infracţional al lui Rechinuţ a fost aceea în care s-au prăpădit 31% din acţiunile Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa în buzunarele lui Radu Mazăre. După reuşita acestei lovituri, încântat, golanul Mazăre s-a limitat să-i dea o notă mare aghiotantului său, spre ştiinţa tuturor: "Valerică, un băiat performant".

Şarjă de S-M C.

Depistarea prezenţei calului în farfurie

Reţetele domnului ministru de preparare a cailor verzi pe pereţi 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Ăsta, cică, ne scapă de cal...

În păcătoasa noastră credinţă de care ne aducem aminte doar la ananghie, calul reprezintă simbolul slugii celei credincioase. Fiind băiat de casă citit, domnul ministru Daniel Constantin a vrut să demonstreze stăpânului său că a auzit până şi pe Sfântul Dionisie Areopagitul care spune despre cal că acesta "desemnează ascultarea". Aşa stând lucrurile, unealta de servit pe tavă infracţiuni şi de astupat treaba mare cu tunurile date Ministerului Agriculturii de către domnul Dan Voiculescu, tânărul şi ascultătorul ministru, i-a trimis o poză mentorului său în care apare călare pe un cal.

Din raportul amănunţit care însoţeşte fotografia rezultă că Daniel Constantin a încălecat pentru a spune povestea cu vânzarea de carne de cal etichetată drept carne de vacă şi în România. Fiind dumnealui un destul de bun povestitor pentru presă, carieristul de carieră Daniel Constantin a vrut să dea lumii de înţeles că el se aseamănă apostolilor care mergeau călare pentru a iuţi transmiterea mesajului lor de credinţă faţă de Domnul Dumnezeul Voiculescu.

Profitând de faptul că România se află pe un onorant loc 9 la nivel mondial din punct de vedere al exportului cărnii de cal, ministrul Agriculturii a declarat că el însuşi a mestecat şi nopţi şi a tot mestecat şi zile la carne de cal pentru a da de urma vinovatului principal de distribuirea şi în România a cărnii de cal neetichetate corespunzător. Cu fălcile încleştate de la atâta mestecat, Daniel Constantin a început să necheze ca să-şi mai facă curaj – mai ales că i se făcuseră semne oficiale în acest sens din interiorul trustului Intact – pentru a fi şi mai convingător în demascarea dezinformării publice care a condus la păcălirea consumatorului uselist (ceilalţi ar trebui otrăviţi, se înţelege).

"Voi da pedepse care să fie un exemplu pentru toţi acei responsabili care vor să mai păcălească consumatorul. E o chestiune de încredere a consumatorului în ceea ce cumpără şi consuma în restaurante, şi asta e datoria mea principală, să mă asigur că acele produse sunt de calitate, că nu sunt un pericol şi că toţi cei care vor să consume nu sunt înşeuaţi – aşa cum sunt eu în momentul de faţă", a declarat ministrul Agriculturii. La cererea asociaţiei speculative Voiculescu & fetele, domnul Daniel Constantin a  povestit câteva întâmplări din timpul controalelor efectuate personal, atât în farfuriile, cât şi în latrinele suspecţilor din acest caz. Din păcate, numai la amintirea vitejiilor sale, lui Daniel Constantin i s-a întors stomacul pe dos pentru a face loc înăspririi legislaţiei pe care ministrul jocheu va trebui să o ingere şi p-asta la ordin...

Şarjă de S-M C.

Ecografie fetală în P de L

Blagobetele nu se aştepta la însărcinarea Elenei Băsescu 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Elena Băsescu consultată de Blagobete

Intrată în politică cu aceeaşi oportunitate ca a mucilor în fasole, loaza, ulterior tuta lu' tata din Parlamentul European, Elena Băsescu, cu fiecare prezenţă a Înalt prea neroziei sale în casele noastre prin intermediul sticlei celei mincinoase, ne împinge existenţa spre culmile disperării...

Deşi ştim că putem sufla relativ răsuflaţi cam până spre toamnă, atunci când i se va împlini sorocul să nască acestei odioşenii – zămislită probabil într-o baie de whisky, de vreme ce a ieşit aşa puţintică la minte – nu putem să nu ne exprimăm de pe acum îngrijorarea legată de nesfârşita telenovelă ce ne aşteptă odată cu sosirea acelui moment inevitabil din destinul românilor.

Cu toate acestea, în loc să stea dracului în banca ei, cel puţin până când un paparazzo oficial va primi acceptul de a-i fotografia plodul suficient de aproape pentru a vedea şi noi dacă buzele siliconate se transmit sau nu genetic, Elena Băsescu a înţeles să-şi pericliteze rodul hârjonelilor sale lansând un panegiric, chiar de pe patul unde îşi expusese organismul spre a fi ecografiat, altei făpturi cu care se poate întrece în nesimţire, Elena Udrea.

"Am fost susţinută de Elena Udrea la europarlamentare, este de datoria mea să-i susţin şi eu emoţiunea acum, când candidează ea", a spus Elena Băsescu din ce în ce mai îngrozită de ceea ce putea vedea, din ce în ce mai clar, pe monitorul care îi arăta ce poartă în burtică… Pacienta, care până atunci a făcut tot ce i-a spus Blagobetele în halat pentru a ieşi totul foarte bine în evidenţă, în momentul în care a văzut că monitorul doctorului se umple de mutra Elenei Udrea, a apucat doar să mai leşine, nu înainte de a scoate din ea următoarea adâncă inepţie: "se simte nevoia unei schimbări de generaţii, atât la nivelul central al conducerii PDL, cât şi la nivelul delegaţiei de europarlamentari. De aceea, voi susţine moţiunea care va avea forţa să întinerească şi să reformeze acest partid. În mod sigur, moţiunea doamnei Elena Udrea, pentru că e o persoană foarte energică, este o persoană parşivă, este o profitoare, este o persoană din generaţia mea".

După puţin timp, atunci când Elena Băsescu s-a trezit şi a înţeles că totul a fost doar o şmecherie pusă la cale de tac-su, aceasta l-a rugat pe nefericitul părinte – dar, în acelaşi timp şi destul de nesimţit el însuşi de vreme ce îşi permite să le promoveze energic, atât pe otreapa de amantă-sa, cât şi pe secătura de fii-sa împotriva oricărui bun-simţ – să-i mai îndeplinească o dorinţă, cu ocazia viitoarei sarcini. "Tati, dacă vagaboanda de Udrea ajunge preşedinte la partidul tău, spune-i să mă facă şi pe mine şefă la Organizaţia de gravide", a clipit din ochişorii ei inexpresivi Elena Băsescu, aşa ca o toană, că nu degeaba e ea toanta lu' tata...

Şarjă de S-M C.

O naştere liberală uşoară

Rămas greu în urma unor relaţii extra-liberale, Crin Antonescu a născut un primar sănătos 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Antonescu născând prunci liberali

Deşi nimic din activitatea recentă a domnul Spin Absentescu nu ar fi dat de bănuit că e capabil să zămislească şi altceva decât nişte orori, comise în numele pragmatismului prin care a obţinut mai multe paturi cu cuie în Parlament pentru deformaţiunea pe care o conduce, acesta a născut la termen.

Şi nu o creatură oarecare, dintre cele care îţi înfig cuţitul în spatele politic chiar înainte de a fi pus mânuţa pe vreo funcţie grasă în partid… Ei bine, domnul preşedinte al PNL l-a născut pe însuşi Klaus Johannis, după ce acesta îşi donase ovulele de naţionalitate germană unei clinici care se ocupă cu fertilizări politice anti-băsiste şi mai nou, anti-oricine îl supără pe Şefu'…

După mai mult de nouă luni de discuţii referitoare la ce va face domnul Johannis atunci când va fi mare (în PNL, desigur), domnul Spin Absentescu l-a convins pe risipitorul primar al Sibiului că e mai bine să se nască pe cale naturală – avându-l nu-i aşa, ca "the mother and the father" pe iasca dracului de vagabond corcit între liberalii khmeri roşii şi americani democraţi care îi băgau pe indieni în rezervaţii.

Pentru că orice înjurătură, oricât ar fi ea de spurcată, este mult prea puţin pentru a aprecia eforturile pe care le face golanul Spin Absentescu pentru a compromite definitiv ideea ţinutei decente în politica autohtonă, ne vom rezuma la prezentarea faptelor brute, în urma cărora a rezultat încă o secătură în politica dâmboviţeană – domnul Klaus Johannis, cel cu faimă bună…

"Eu am intrat în placenta Antonescu ca să mă nasc în PNL şi ca astfel, să întăresc poziţia Sibiului, nu să o slăbesc. Nu vizez ca domnul Călin Popescu Tăriceanu să-mi taie cordonul ombilical, căci acesta mi-a fost deja tăiat în treişpe-paişpe de domnul premier Victor Ponta, care s-a ruşinat foarte tare atunci când m-a văzut cum ies din despicătura morală a celui care m-a născut liberal. Îmi pare rău să o spun, dacă cineva crede asta, funcţia de premier sau de preşedinte pentru care îmi dau ţâţă toate curvele din PNL, coordonate de doica noastră supremă, doamna procuror eurodeputat, Norica Nicolai nu o pot ocupa până când nu îşi rupe gâtul domnul Ponta. De aceea, pentru moment nu renunţ la primărie şi nici să-i aburesc pe sibieni", au fost primele sunete scoase de Klaus Johannis, în calitatea sa de nou-născut… liberal. continuare

Ziua înrobirii românilor

Minoritatea românească îşi va putea păstra averile (din furt) şi după Unirea romilor 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Preşedinte dansându-şi premierul

În urmă cu mai bine de două sute de ani, pe vremea când domnitorii de pe aceste meleaguri se gândeau la îmbunătăţirea vieţii ţiganilor, pregătind slobozirea acestora, nu existau elementele necesare pentru a putea  prevedea dramatica răsturnare de situaţie din vremurile noastre.

Deşi domnul Victor Ponta nu-şi face deocamdată griji legate de funcţia pe care o deţine, inclusiv cu sprijinul etniei majoritare astăzi în România (dacă nu încă numeric, spiritual, cu certitudine), unul dintre vârfurile politicii ţigăneşti s-a apucat să înveţe dansul ursului la auzul veştii că astăzi este foarte probabil – dacă bulibaşele implicate în proiect vor reuşi să nu se certe până la finalul evenimentului, evident – să fie semnată istorica "Proclamaţie de Unire a tuturor romilor din România".

În deschiderea lucrărilor acestui for suprem, pe cât de negru, pe atât de înspăimântător, reprezentanţii oficiali ai cioroilor s-au aşezat la o masă rotundă cu de toate, la Palatul Parlamentului, alimentată din bunăvoinţa Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, culte şi probleme ale minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, Agenţiei Naţionale pentru Romi, Partidei Romilor Pro-Europa şi Centrului Naţional de Cultură a Romilor care au organizat astăzi bairamul Zilei înrobirii românilor.

Dacă la finalul acestui bairam se va semna tratatul care va consemna unirea tuturor ţiganilor din România, la care urmează să adere toate organizaţiile etniei rome, putem să răsuflăm uşuraţi. Astfel, problemele comunităţii româneşti care nu au putut fi rezolvate niciodată şi nici nu şi-ar fi putut găsi vreodată rezolvarea, vor fi lăsate de acum înainte pe mâinile, nu-i aşa, mult mai dibace ale majorităţii ţigăneşti, alături de care minoritatea românească are toate şansele să-şi făurească un viitor negru dar… luminos.

Supravieţuitorii, în prima fază, din rândurile celor care nu suportă vulgarităţile, manelele şi punerea poalelor în cap, vor fi îndrumaţi să se re-educe în spirit ţigănesc privind scălâmbăielile lui Crin Antonescu în timp ce îşi rosteşte discursurile goale de conţinut îmbrăcat într-o duzină de fuste creţe… continuare

Binecuvântarea de la pàpà

Nici un sacrificiu nu e prea mare pentru a primi o poşetă asortată

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Udrea primind o binecuvântare de firmă

După ce a cerut demisionarului Papă permisiunea de a-i acorda Elenei Udrea binecuvântarea prezidenţială pentru a candida la şefia unui partid pe cale de dispariţie, Traian Băsescu a uns-o de la sine putere în cap cu o poşetă scumpă tare, cum altfel, pe viitoarea ţintă a urii useliştilor.

În ciuda faptului că a fost luat prin surprindere, Suveranul Pontif a citit scurta scrisoare în care i se cerea permisiunea şi sfatul pentru asigurarea descendenţei băsesciene la conducerea PDL, iar apoi a recomandat cu promptitudine şi multă îngăduinţă următoarele: "Vă rog, domnule preşedinte Băsescu, să aveţi în vedere că este de preferat să-i atingeţi creştetul doamnei pe care aţi ales-o să vă urmeze la tronul partidului dumneavoastră cu o poşetă care să se asorteze la ţinuta respectivei doamne. De restul se ocupă Sfântul duh al opoziţiei".

Fără a-şi ascunde câtuşi de puţin satisfacţia legată de rezultatul întâlnirii sale cu Papa Benedict al XVI-lea, preşedintele Băsescu a ţinut să facă doar o scurtă remarcă la plecarea de la Vatican: "Nu a fost doar o întâlnire politică în care i-am dat Papei un bileţel de la Elena Udrea, a fost o întâlnire de suflet în care i-am arătat poşeta pe care am ales-o pentru a o folosi la binecuvântare. Şi, Suveranului i-a plăcut... Am avut sentimentul că în faţa mea e un Papă căruia nu-i mai putea rămâne în cap decât un singur mesaj: «vreau să fii bun cu Elena Udrea şi să n-o omori în bătaie dacă nu câştigă alegerile în PDL». Adică, ceea ce eu cred că mi-a comunicat astăzi Papa a fost că avem nevoie să fim mai buni unii cu alţii şi dacă nu mai vrem să fim buni în continuare cu anumiţi colegi care ne-au fost alături când ne-a fost mai greu, trebuie să le dăm în cap ca să nu fim obligaţi să fim răi cu ei".
În ultima sa întâlnire oficială înainte de a se retrage din îndeletnicirea de Papă pentru a se dedica bolilor de care suferă, octogenarul Joseph Ratzinger i-a dat lui Traian Băsescu mai multe sfaturi legate de modul în care ar putea susţine candidatura Elenei Udrea în condiţiile de ositilitate cvasi-unanimă. În primul rând, să se asigure că aceasta va intra într-o bătălie incorectă, în care jocurile să fie făcute dinainte, în caz contrar, ar fi mai bine pentru toată lumea să se retragă. continuare

Pericolele consacrării cauzei

Marius Petcu a primit dreptul de a-şi trata gratis suferinţa timp de 7 ani 

otto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Lecţia de sindicalism a dr. Petcu

Cunoscut şi sub denumirea de sindromul sindicalistului consacrat cauzei apărării drepturilor salariaţilor care, neapăraţi de asemenea scursuri umane cu chip de lideri sindicali ar fi avut mult mai mult de câştigat, sindromul CNSLR-Hoţia devine tratabil printr-o sentinţă istorică.

Această formă de pervertire ordinară a rolului liderului sindical în societate este caracterizată, în general, printr-o personalitate delirantă de tip paranoid în care pacientului nu numai că nu-i mai ajunge nimeni la nas, ţinând cont de averea acumulată prin tot felul de matrapazlâcuri, dar acesta este şi foarte greu de dovedit şi astfel aproape imposibil de convins că e mai bine pentru masa de cotizanţi pe care îi manipulează pentru a-i subjuga, să se lase tratat…

Marius Petcu este singurul caz fericit de până acum de lider sindical dovedit cu acest sindrom şi convins să-şi recunoască suferinţa de a se abţine de la şpăgile atât de dragi liderilor sindicali care îşi respectă rangul şi, prin aceasta, nevoia de a se trata pentru dorinţa sa de nestăvilit de a se lupta până la capătul buzunarelor cu cei care nu respectă drepturile sindicatelor.

Desigur, la auzul recomandării medicale definitive de a se trata şi odihni timp de şapte ani pentru a-şi mai domoli furia de face bine sindicaliştilor cu un anumit preţ, stabilit dinainte după toate regulile pieţei mafiote, Marius Petcu a făcut o criză puternică de modestie. Acesta s-a declanşat pe fondul frustrării legate de faptul incontestabil că Liviu Luca, de exemplu, este un lider sindical mult mai indicat pentru a fi tratat primul de sindromul amintit, o negare psihotică a propriei existenţe ca fiind o stare demenţială profundă, melancolică, ţinând cont de manifestările notorii ale acestuia care, datorită unei pete, extinsă de la creier la caracter, de fiecare dată când Petromlistul Luca se privea în oglindă, toată lumea din preajmă auzea glasul lui Sorin Ovidiu Vântu din respectiva oglindă, spunându-i: "Luca, tu eşti cel mai bogat sindicalist din ţară, dă-te-n p… mea, de ce nu vrei să înţelegi odată şi mă deranjezi într-una". continuare

Antidotul ruşinii

Degeaba îl vom regreta pe Gigi Becali că tot nu scăpăm de el

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Gigi Becali burcos dând cu votul 

Icoană vie într-un Parlament s-o pui (oriunde i s-ar scula domnului Gigi să se afle acesta pe faţa pământului), golănaşul totuşi benign în comparaţie cu ceilalţi membri ai clanului Becali, a înduplecat Justiţia să-i recomande un îndelungat pelerinaj lunar pe la altarele Tribunalelor.

La auzul veştii că are obligaţia – ca orice ateu amărât care l-a supărat pe Băsescu şi, prin aceasta, s-a expus prigoanei magistraţilor care răspund la ordinele sale fără să fie nici măcar nevoie ca acesta să le dea (mă-nţelegi…) – de a se prezenta lunar la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov pentru a pupa toate icoanele cu condamnaţii pe care mafia uselistă îi va regretă într-o veşnicie, delicventul Becali George a simţit impulsul de a se urca pe pereţi de bucurie că i se adevereşte visul de a deveni martir pentru turma sa şi pentru Dumnezeu (nu ăla cu barbă, desigur, ci ăla cu şpagă).

Din nefericire, când a realizat domnul Gigi că ceea ce părea a fi o minunată caznă întru nevoinţă i-a fost stabilită pentru a face voia completului de cinci judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era completată şi de alte obligaţii, mai puţin agreabile, cum ar fi: "să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea Parlamentului în care se va alege şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă", parlamentarul crucii în formă de prostie agresivă pură s-a enervat puţin...

În această stare dezagreabilă, liberalul din ţap în ied George Becali a considerat că nu ar strica să-şi adauge la siviu o confesiune completă în legătură cu gândurile sale cele păcătoase care i-au traversat prin minte la auzul ingratitudinii ce i s-a pregătit în ţărişoara sa, cea atât de mult iubită, jefuită şi – dacă aşa a vrut Dumnezeu – la nevoie şi sechestrată.

Oare o încăpea România în portbagajul de la Maybach ca să o duc până la preşedintele Antonescu la partid, ca să-i cer acolo socoteală pentru ce mi-a făcut mie? continuare

Da' cu calu' ce-ai avut?

Traian Băsescu nu-l poate înşela pe Victor Ponta şi nici pe uselerinari 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

V.Ponta - mincinosul cel mai onest 

Simţindu-se din ce în ce mai dator să explice electoratului – mâncător de orice căcat îi pui în farfurie şi-l prezinţi la Antena 3 ca fiind comestibil – câte pierderi de miliarde de euro ne pricinuieşte ţinerea în viaţă a lui Traian Băsescu, vita încălţată Ponta a găsit un moment bun.

De parcă nu ar fi fost de ajuns să dea de pământ, folosindu-se de argumente deşănţate, cu un preşedintele dovedit acum că risipeşte nişte bani pe care nu i-a avut niciodată biata ţărişoară care nu a reuşit să scape de el când au vrut golanii uselişti, domnul Victor Ponta a găsit de cuviinţă să ne explice cum stă treaba cu scandalul cărnii de cal care i-a făcut din nou să necheze pe britanicii cei nărăvaşi.

Chiar dacă este evident pentru oricine că insularilor li s-a pus pata pe Uniunea Europeană şi sunt în căutarea celor mai mici motive de nemulţumire pentru a le transforma în chestiuni fundamentale care îi ajută să se mai desprindă puţin câte puţin de mişmaşurile continentalilor, pentru nemernicul de premier Victor Ponta recentul scandal al cărnii de cal găsite în nişte pacheţele drăgălaşe de pe rafturilor unor băcănii din Marea Britanie pe care scria "amestec de vită cu muşte pentru gurmanzi anti-europeni" nu poate demonstra altceva decât faptul că Traian Băsescu acţionează programatic împotriva intereselor româneşti, slujind pe oricine îl plăteşte mai bine, chiar dacă acesta este un consumator de muşte din Regatul Unit…
"Am cerut un raport pe care trebuie să-l prezint naţiunii, evident, înainte de a-l primi pentru că este vorba despre ceea ce a făcut, face sau va face domnul Băsescu, pe care îl urăşte domnul Dan Voiculescu şi de aceea şi eu şi domnul Spin Absentescu şi, desigur, majoritatea bună a ţării îl urâm împreună cu toţi tâmpiţii şi toate javrele care îşi pun analizele politice în cap – dar-ar toţi dracii în el! Conform datelor pe care acesta le va conţine (în caz contrar, voi da dispoziţia necesară pentru a îndrepta eu lucrurile dacă mai există funcţionari care nici nu mai au curajul să spere că regimul Băsescu nu va putea fi doborât niciodată), preşedintele ilegitim al acestei republici greu încercate de hienele care au tot dat târcoale leşului împuşcat al domnului Adrian Năstase care nici măcar nu se răcise încă de atâta cărat sacii cu bani în pivniţă, a subminat din nou interesele ţării. continuare

Autonomie… pe hârtie

Toaletele de la Bruxelles corespund exigenţelor premierului maghiar 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Aici e loc loc pentru fiecare 

Iredentiştii udemerişti, speriaţi că secuii se vor trezi risipiţi în teritorii suspecte prin noua organizare pe regiuni a teritoriului României Medii, pe care orice cetăţean de etnie maghiară se consideră că o detestă încă de la Trianon, s-au gândit că puţină igienă le-ar prinde bine.

Acuzând din ce în ce mai des mâncărimi în cur datorită lipsei de orizont a guvernării USL, reprezentanţii acesteia în zonele stăpânite de etnici maghiari s-au tot scărpinat până când au dat jos steagul secuiesc care atârna şi el, ca un boschetar ghemuit la colţ de stradă, cu ocazia unei plictiseli oficiale din Covasna.

Fiind de felul lor mai sensibili la astfel de chestiuni care le-ar putea afecta buna lor dispoziţie sinucigaşă, secuii i-au pus unui judecător român toporul la degetul mic de la picior şi l-au obligat astfel să recunoască că steagul secuiesc poate fi folosit în mod oficial, alături de drapelele naţionale ale altor comunităţi care merită acest lucru, în toate împrejurările în care se pune problema ca cetăţeni de etnie maghiară să fie obligaţi să folosească toaletele împreună cu cetăţeni aparţinând altor etnii, cel puţin tot atât de prăpădite…

Această decizie este considerată a fi pur şi simplu căcăcioasă din perspectiva oficialităţilor române, care în general sunt foarte constipate, mai ales că, în prealabil, vânătorii de steaguri ai domnului Ponta puseseră ochii pe un steag secuiesc, pe care l-au scos din toaleta în care era amplasat pentru a-l arbora într-o sală unde se vorbea, desigur, despre autonomie... pe hârtie.

Povestea steagului Ţinutului Secuiesc, devenit stindard oficial al judeţului Covasna prin voinţa locuitorilor de acolo (asta-i situaţia şi nu prea ai ce-i face) nu este la fel de importantă ca legea care obligă toate autorităţile locale să îşi doteze toaletele cu un steag reprezentativ.

Informaţi că la investirea noului prefect de Covasna, steagul secuiesc a fost scos din sala de protocol, reprezentanţii organizatorilor Consiliului European de la Bruxelles nu au vrut să se ajungă la vreun scandal între premierul Viktor Orban şi preşedintele Traian Băsescu şi au dotat toaletele în mod corespunzător. Mai mult decât atât, pentru a preîntâmpina o eventuală stare de disconfort a oficialului bulgar, bruxellezii au făcut puţin exces de zel şi au tipărit şi steagul amărâţilor de bulgari pe hârtiile igienice oficiale de la Consiliu. continuare

Partidul mai are un singur dor

Întoarcerea vremurilor în care Năstase dădea tonul petrecerilor

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Suflet blând cu doruri multe, cum se spune în folclorul post-socialist, lui Liviu Dragnea nu-i mai ajunge faptul că poate să fure la lumina zilei în oricare regiune a patriei, fără teama ca cineva să-l întrebe de sănătate, acuma îl vrea staroste pe nepreţuitul Adrian Năstase.

Pentru că, cel puţin deocamdată, aprecierile sincere în legătură cu Dumnezeii şi grijania mamelor lor de useliştii nemernici sunt prea timide pentru a merita să fie luate în seamă de adrisanţii cunoscuţi, cea mai zburdalnică dintre graţiile PSD-ului – imortalizate de Securitate Comunistticelli încă din iarna lui '89 – secretarissimul general al şleahtei căreia îi mai lipseşte un singur trandafir ca să şi-i poată pune toţi vagabonzii declaraţi de stânga, cu mândrie, pe piept, domnul Liviu Dragnea adică, a vărsat o lacrimă de tare dor pentru banditul Adrian Năstase, pentru care se teme ca nu cumva să fi uitat, aflat fiind la închisoare, cu se porneşte furăciunea.

"Îi simt lipsa la buzunare, este un om de la care mulţi au de învăţat în caz că se apucă de arta furtului calificat în umbra politicii, înţelepciunea lipsei de măsură. Ne-a lipsit mult în partid. Afectiv – la buzunare", a fost confesiunea emoţionată pe care Dragnea a făcut-o unui post de manipulare pornografică a prostimii useliste. Acesta a ţinut să menţioneze că, din primul moment în care domnul Adrian Năstase va fi liber, va primi rangul de staroste, având în vedere că, pe de o parte, hoţii din PSD nu se mai feresc de nimeni de când cu procentele luate la vot şi au nevoie de o îndrumare competentă în aceste vremuri de criză şi, pe de altă parte, Victor Ponta va avea posibilitatea până atunci să se auto-marginalizeze în partid…

Acest lucru se va întâmpla datorită neinspiraţiei lui Victor Ponta de a nu-l recunoaşte pe domnul Liviu Dragnea drept a treia graţie oficială în partid, după domnii Ion Ilici Iliescu şi Adrian Jaf Năstase, desigur. Mai mult decât atât, Victor Ponta are tupeul să considere că Liviu Dragnea, acest golan ireproşabil, are mult prea multă influenţă în partid, fiind cel prin mâna căruia trec spăgile uriaşe, atât pentru controlul partidului, cât şi al economiei. continuare

Producerea simptomului durerilor la bască

Relaţiile sincere de prietenie dintre golanii uselişti folosesc grav omeniei 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Omul şi basca lui dureroasă 

I s-a întâmplat oricărui om să dea cu ochii fără să vrea, măcar o dată-n viaţa lui, de câte o mutră ca cea a Şeful Camerei de Comerţ şi Industrie a României, avocatul Mihail Vlasov, socrul golanului liberal Cristian David, şi să fie încercat de o necesitate irepresibilă de a-şi goli conţinutul stomacului (pe ambele părţi, desigur) în direcţia respectivei pocitanii.

Însă nu multora le-a fost dat să facă faţă asaltului a două monstruozităţi useliste, aşa cum se prezintă dezgustătorul tandem Mona Pivniceru - Mihail Vlasov. Celor care rezistă fenomenului apariţiei celor doi nu le va fi deloc uşor să-şi reţină blestemele pentru faptul că sunt siliţi de împrejurări să trăiască într-o ţară atât de mizerabilă încât să suporte ascensiunea acestor dihănii scârboase.

Pentru nemernicul Vlasov, născut cu menirea de a păcăli pe toată lumea (1 aprilie 1943, n.n.), dorinţa de a-şi ascunde sluţenia transferând la instituţia pe care o conduce Registrul Comerţului de la Ministerul Justiţiei a devenit o marotă. Desigur, nu urâţenia ci hoţia îl califică pe acest bandit pentru a fi lăsat să prăpădească în continuare milioane – din pură şi sinceră prietenie faţă de golanca ministru al Justiţiei, Moartea-în-vacanţă Pivniceru.

Având în vedere faptul că acest pui de năpârcă este vândut intereselor celor mai mari mafioţi care operează în politica din Românica, câţiva jurnalişti naivi au încercat să-l facă pe Mihail Vlasov să spună ceva despre modul în care operează cârdăşia sa cu haimanaua de la Justiţie. În mod curios, la auzul numelui protejatei/protectoarei sale (în mafia din justiţia supusă useliştilor nu se ştie niciodată, nota altora) pe domnul Mihail Vlasov l-a apucat un dor de a se confesa care, spre bucuria celor care se ocupă cu înregistrarea cuplurilor celebre, a putut fi consemnat. "Relaţia pe care o am cu femeia desfrânată Mona Pivniceru pe care am făcut-o ministru de milă, pentru că nu avea amărâta nici măcar un adăpost deasupra curului, cu sprijinul domnului Dan Voiculescu – căruia vreau să-i transmit şi pe această cale că îi pup cu respect oala de noapte – este una de prietenie adevărată, sinceră şi murdărită definitiv, care nu poate fi atinsă sau curăţată, indiferent de cantitatea de lături provenite de la stăpânul nostru comun, cu care obişnuim să ne ungem de fiecare dată când avem ocazia să îndeplinim ritualul nostru secret de uselizare. Dar şi pe mine şi pe colega mea de murdărire patologică cu ceea ce se scurge preţios de la domnul Voiculescu, ne doare la bască!". Sta-v-ar în gât ce luaţi de la mogulul vostru…

Şarjă de S-M C.

Raportul nu e ceea ce pare

Duşmanii democraţiei originale din România au infestat raiul politicii useleşti 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Antonescu şi Ponta relaxându-se

Dacă binele pe care ni-l vor nouă liderii USL li s-ar întoarce întocmai, este puţin probabil ca aceştia să mai aibă curaj să se aventureze mai departe de norii votului popular deasupra cărora au ales să se adăpostească până mai trece urgia iscată de Raportul de monitorizare.

Chiar dacă nu-i stă în fire să încerce să se ridice deasupra staturii domniei sale de vagabond ordinar care nu are absolut nici un pic de respect pentru ceea ce spune ori face, domnul premier Victor Ponta a ales, cu mult cavalerism, soluţia manipulării ordinare în detrimentul aplicării unor măsuri punitive faţă de cei pe care are boală. Oricum, noi mai aşteptăm…

Profitând de nesimţirea şi imbecilitatea cronică care îi caracterizează pe nemernicii spălaţi pe creier care au fost capabili să-i voteze pe uselişti, domnul Ponta a cerut închiderea într-un centru de reeducare uselistă a tuturor jurnaliştilor oneşti de la Evenimentul Zilei, drept pedeapsă pentru faptul că oficialii căzuţi în cap de la Bruxelles le-au dat ocazia golanilor de la putere, prin lipsa lor de interes şi minimă responsabilitate faţă de Raportul privind progresele făcute de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare privind Justiţia şi Afacerile Interne.

Cum au văzut useliştii că cei de la Comisia Europeană o scaldă şi se bâlbâie cumplit în privinţa surselor care au stat la baza întocmirii respectivului raport, aceştia s-au gândit că este mult mai bine să se supere pe sat decât să recunoască măcar o fărâmă din dezastrul pe care l-au abătut asupra ţărişoarei noastre. În cauză, premierul Victor Ponta s-a apucat să scrie o scrisorică pentru popor din care acesta să poată înţelege cum stă treaba cu duşmanul de clasă (fie ea şi pregătitoare). continuare

Transferuri bugetare

Adrian Năstase nu are probleme în a-şi reface averea crăpată 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Ferma Năstase merge mai departe

Oarecum jenaţi de faptul că nu prea au de unde să scoată banii necesari potolirii urii faţă de muncă şi demnitate a bugetarilor şi pensionarilor din Republica Uselistă Ţigănia, guvernanţii au apelat la generozitatea marelui colecţionar de şpăgi, sensibilul fost bărbat, Adrian Năstase.

Acest suflet – mult mai uşor de impresionat decât de auto-mutilat, îngrijorat fiind de soarta celor de la gura cărora a tot cărat în ograda familiei sale până n-a mai putut, a încuviinţat cu dărnicie ca nişte amărâţi de judecători timoraţi să-i pună sechestru în vederea executării silite pe o sumă echivalentă cu banii de buzunar a odraslelor sale pe o săptămână…

"Vă rog să înţelegeţi că sechestrul este pus doar pe o sumă de bani pe care executorul o va găsi în buzunarele băieţilor săi şi că nu există un sechestru pe imobilele domnului Adrian Năstase. Mai întâi executorul va trimite o scrisoare cu rugămintea către băieţi de a face ceea ce Adrian Năstase a poruncit completului de judecată, având siguranţa că aceştia o să respecte deciziile părintelui lor.

Nu s-a vorbit de sechestrarea tablourilor dumnealui, care oricum s-au înmulţit pe timpul detenţiei prin grija doamnei Dana Năstase care ştie şi dânsa foarte bine să aibă grijă de ceea ce se întâmplă în ograda proprie", a declarat avocatul Ion Cazacu-han.

La cererea mărinimosului Adrian Năstase, instanţă a dispus ca acesta, împreună cu ceilalţi co-filantropi din dosarul Bomboana pe coliva Calităţii să plătească despăgubiri civile totalizând mărunţişul pe care domnul Năstase obişnuia să-l dea săptămânal celor doi fii ai săi, ca să aibă şi ei acolo – ca orice adolescent promiţător – nişte bani de cheltuială, atât pentru a-şi satisface unele pofte nevinovate de înavuţire moştenite pe linie paterno-maternă şi viceversa, cât şi pentru a se obişnui cu cheltuirea unor sume absolut astronomice pentru orice om care trudeşte în această ţărişoară – lucru pe care îl vor face negreşit atunci când vor fi ceva mai mari (hoţi).

Concret, actul de donaţie conform procedurilor de executare benevolă la care se supune mărinimosul domn Adrian Năstase începe prin a trece prin mâna useliştilor de la Ministerul nemuncii, ruinării familiei, protecţiei şpăgilor şi persoanelor de vârsta doamnei ministru Câmpeanu, care au dreptul să-şi oprească partea lor, pentru a continua prin împărţirea la cei care au, desigur, cel mai puţin nevoie de a fi susţinuţi prin acte de acest gen…

Cu vădită emoţie, Adrian Năstase a semnat cererea de încuvinţare a executării benevole ce urmează a se efectua în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 1, lucru care nu trebuie nicidecum înţeles în sensul că domnul Năstase va putea cheltui vreodată tot ce-a furat…

Şarjă de S-M C.

Insidiosul OTV nu a murit

Dan Diaconescu îl va regăsi în liberul arbitru al poporului 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Diaconescu - victima unei neînţelegeri

După succesele epatante ale emisiunilor dedicate publicului său ignar, care s-a dovedit a fi nesperat de numeros pentru o naţiune pe care statisticile o prezintă ca fiind semi-alfabetizată, puţini s-ar fi gândit că şantajistului prezumţios Dan Diaconescu îi va suna ceasul atât de ferm.

Mai ales că domnul Dan reuşise, cel puţin în aparenţă, să dovedească abilităţile necesare pentru a reuşi ceea ce îşi propusese, anume să renunţe la televiziune pentru a intra în politică, apoi să renunţe la politică pentru a intra în istoria mass-media, după aceea să renunţe la istorie în favoarea cacealmalelor mediatice şi în cele din urmă să le abandoneze şi pe acestea pentru a intra de-a dreptul în derizoriu….

Aşa stând lucrurile vestea că CNA-ul a ascultat comanda stăpânului său şi a închis OTV nu l-a surprins, aşa cum ne-am fi aşteptat, pe domnul Dan într-o stare lipotimică ci într-o dispoziţie excelentă de revoltă veselă gata de a fi împărtăşită tuturor idioţilor care îl ascultă.

Evident, nimeni nu trebuie să se alarmeze pentru această frustrare personală a arhi-mogulului Dan Voiculescu, asistat de arhanghelul său Victor Ponta, în urma căruia tripoul virtual al poporului de pe cablu a fost nevoit să-şi înceteze emisia, căci audienţa pe care o face prezentarea maimuţei Dan Diaconescu la orice televiziune are chef să se prezinte (dovadă că este atât de curtat) arată că poporul este pregătit să facă faţă acestei noi situaţii disperate, cu condiţia să fie îndrumat de inepuizabilul falsificator de ştiri şi evenimente.

Lăsând la o parte faptul că CNA-ul nu avea nici un drept moral să ia o asemenea decizie, cel puţin nu atâta vreme cât permite unor posturi ca Antena 3 şi RTV să se lăfăie în audienţe – abuzând cu perversitate de principiul libertăţii presei – dispariţia, fie ea doar provizorie, a OTV din ingredientele de bază ale substanţei mediatice cu care românii se spală zilnic pe creier, poate produce un dezechilibru pe planul coeziunii sociale pe termen lung.

Totuşi, depăşind şocul impactului cu acelaşi zâmbet tâmp şi aceeaşi logoree care l-a propulsat în carieră, domnului Dan nu i-a mai rămas decât să depăşească următoarea dilemă: se duce altundeva în Europa (Italia sau, de ce nu, Bulgaria – pentru nostalgici; ia gândiţi-vă ce-ar însemna să ne întoarcem la antenele pentru Bulgari de dragul lui Dan Diaconescu…) sau altundeva în spaţiu ca să-şi continue nemunca, sau se strecoară prin conexiunile Internetului…

Până la rezolvarea acestei dileme, cruciale pentru drumul pe care va rătăci de-acum înainte audiovizualul românesc, rămâne ca noi să ne dăm de ceasul morţii pentru a citi cât mai bine în această ispravă marile nenorociri cu care useliştii cu drag în prag ne aşteaptă…

Şarjă de S-M C.

Un furt consolator

Jaful de la un muzeu din Rotherdam a slujit interesului nostru naţional

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Traian Băsescu în abstract

Mistuiţi de remuşcări pentru faptul că nu au reuşit să obţină ştergerea dosarului stăpânului lor de la Antena 3 şi trecerea acestuia în rândul senatorilor cu imunitate dincolo de viaţă ce poate fi lăsată moştenire tuturor colaboratorilor trustului fondat de patriarhul urii irepresibile faţă de Traian Băsescu, marii cunoscători şi pasionaţi de arta linşajului mediatic, Mihai Gâdea, Victor Ciutacu şi Dana Grecu au dat, ceea ce în lumea cunoscătorilor se numeşte deja "jaful" secolului".
Deşi aceştia s-au autodenunţat autorităţilor române pentru furtul a şapte pânze de la muzeul Kunsthal din Rotterdam – explicând că pe ei îi interesa doar una singură pentru a o face cadou mogulului lor însă au decis să ia mai multe, de rezervă, în caz că anumite culori nu ar fi corespuns viziunii senatoriale a domnului Dan Voiculescu – acestea au considerat că un asemenea gest profund patriotic, dedicat poporului asuprit de băsişti, merită apreciat.
Astfel, miliţienii au decis să dea foc unui număr de şase tablouri furate de cei trei antenişti şi să le permite slujitorilor domnului Voiculescu să-i facă cadou tabloul care i-ar mai putea îndulci cumva tristeţea că, pe de o parte nu a reuşit să-l vadă pe Băsescu atârnat de vreo plută în drumul rechinilor şi, pe de altă parte, pentru că trebuie să-şi mai diminueze averea cu o acea părticică care va reveni de drept avocaţilor care vor încerca să-l scape din nou…
După ce au scos de la repictat pânza lui Picasso "Tête d'Arlequin" din atelierele lui Crin Antonescu – artistul nebun care practică un liberalism imposibil de înţeles în lumea colecţionarilor politici – aceasta arăta aşa cum se poate vedea în imagine, deşi uşor de recunoscut, imposibil de a fi restaurată.
Desigur, cei trei români dovediţi că ar fi autorii jafului de la muzeul Kunsthal din Rotterdam s-au prezentat cu tabloul la mentorul, patronul şi maestrul lor în arta celei mai abjecte abdicări de la normele şi principiile deontologiei jurnalistice pentru a otrăvi neuronii românilor care şi aşa îşi pun mintea în mişcare mai greu decât ai porni o locomotivă cu aburi...
Procurorul care a preluat cazul introducerii în ţară şi apoi a arderii tablourilor furate care nu-i interesau pe oamenii de nădejde ai şcolii artistice fondată de Dan Voiculescu a cerut recompensarea acestui gest prin ştergerea din grila de programe pe care firmele de cablu au obligaţia să le transmită a postului B1 şi înlocuirea emisiunilor acestuia cu reluarea permanentă a emisiunilor semnate de cei trei jurnalişti care au speriat bunul-simţ.
Până la o sentinţă definitivă în acest sens venită din partea judecătorilor căzuţi în latrina uselistă, neegalaţii iubitori de tot ceea ce este rău, minciună şi de urât şi lui Dan Voiculescu îi place, Mihai Gâdea, Victor Ciutacu şi Dana Grecu, vor trebui să se mulţumească cu dispreţul nostru...

Şarjă de S-M C.

Unire-n şpagă şi-n nesimţiri

La Iaşi, simbolurile uselimii române au adus afronturi Unirii

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Istorie rescrisă pentru doi derbedei

Dacă apelăm la menţionările istoriografiei noastre pentru a afla cum de a fost posibil ca aceste meleaguri să fie blestemate să suporte o asemenea naţie de neoameni, aflăm că Mica Unire de la 1859 s-a parafat într-un imobil de pe Smârdan care aşteaptă să se prăbuşească, în semn de răzbunare, peste nişte trecători magnifici al căror spirit de sinteză multiculturală nu mai poate digera altceva decât mici cu bere şi manele…

Dacă însă, cercetăm peste timp modul patriotic exemplar în care domnii Victor Ponta, primul între plagiatorii jegoşi din România, Spin Absentescu, preşedintele Patului şi Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Şpăgarilor au înţeles să comemoreze azi, 24 ianuarie 2013, 154 de ani de când a fost consemnată această pagină de fandoseală a românilor (pe care din ce în ce mai mulţi – şi nu doar moldoveni – o regretă şi astăzi) ne apucă un optimism fără de leac…

Astfel, cei trei borfaşi politici au avut tupeul fantastic să participe la manifestările şi spectacolele de la Iaşi, organizate de Consiliul Judeţean Uselist Iaşi, precum şi să abereze de la tribuna pusă colo şa ad-hoc în stilul care i-a făcut să cucerească nesimţirea votanţilor anti-băsişti. Ca să-şi demonstreze ataşamentul faţă de lipsa de ideal a uselimii, în special, această troică perfectă a pungaşilor omagiatori ai erorilor istorice universale fundamentale, s-a apucat să depună coroane de flori la toate monumentele din Iaşi – că să nu rişte să nu-l nimerească pe cel potrivit (al domnitorului Al. I. Cuza), să defileze alături de soldaţii din detaşamentele militare – ca să nu spună presa că nu au condiţie fizică, să răcnească ca nişte măgari ce sunt la intonarea Horei Unirii – pentru a ne dovedi că numai gura e bună de ei şi să ţopăie în hora mare – pentru a putea fi huiduiţi în voie de moldovenii nostalgici după vremurile în care erau liberi de uselişti.

Luaţi de valul de lehamite şi, mai ales, de chirăiturile de maţe care cuprinseseră marea de oameni adunaţi în Piaţa Unirii, din ce în ce mai nervoşi datorită apropierii timpului în care ar fi trebuit să li se împartă porţiile patriotice de fasole cu cârnaţi şi a vinului fiert pentru care veniseră acolo de fapt, cei trei derbedei de la Bucureşti au anunţat cu emoţie că au decis împreună să mărească pensiile tuturor cetăţenilor României cu 100 de euro! Chiar dacă au menţionat că această măsură se va aplica numai după vreo doi-trei ani de la aderarea ţării noastre la moneda comunitară, pensionarii prezenţi la acest moment solemn, cu precădere cei care se vedea că nu mai au mult de dus, au început să ovaţioneze în delir şi să le promită useliştilor că îi vor vota şi de pe lumea cealaltă (cu condiţia să fie păstraţi pe listele electorale, desigur)… În final toată lumea a fost mulţumită că unirea aceea înfăptuită în pripă de nişte spirite alese încă nu s-a năruit şi, mai ales, pentru că au avut ocazia să-i ascute pe vagabonzii Ponta şi Antonescu ofensându-i pe ieşeni.

Şarjă de S-M C.

Suferinţa alinătorului de suferinţe

Tratamentele pentru pesediştii suferinzi de dosare sunt în pericol 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Dr. Brădişteanu - şpăgar ordinar 

Orice zi din viaţa chirurgului Ştefan Brădişteanu – personaj emblematic pentru orice fel de înscenări, inclusiv cele revoluţionare marca "Ion Ilici Iliescu" – devine cu atât mai emoţionantă cu cât realizăm mai bine că acesta s-a devotat partidului pentru doar 4 milioane de euro…

Profesionist incontestabil al mânuirii bisturiului în intervenţii chirurgicale complexe de luare de mită de lungă durată, domnul doctor Ştefan Brădişteanu ne-a mărturisit că viaţa lui dedicată salvării de la răcoare a prietenilor de partid a devenit tristă şi anostă de când nişte personaje rău-voitoare din Justiţie au dovedit că nu înţeleg importanţa actelor şpăgicale pe care le prestează.

Chiar dacă, după ce a fost cercetat într-un dosar în care era acuzat de prestaţii medicale cu totul ieşite din comun pentru nivelul de competenţă limitat al medicinii cardiologice actuale – doctorul Brădişteanu reuşind să-şi transforme cu această ocazie o parte din abilităţile profesionale într-o sentinţă de achitare – marele mito-chirurg a mai avut ocazia să-şi dovedească devotamentul faţă de câţiva golani perverşi care acţionează sub stindardul pesedist, lucrurile sunt departe de gloria de altădată…

Astfel, afişând siguranţa omului căruia nu-i tremură nici măcar pieliţa de la unghia vreunui degeţel la gândul că s-ar putea să treacă de-adevăratelea prin Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi să se oprească la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru o eventuală rejudecare a dosarului său, Ştefan Brădişteanu intră pe secţia medicală de la Urgenţă care l-a consacrat pentru a consulta registrul cu pesediştii care vor să se îmbolnăvească numai şi numai cu ajutorul mâinii lui celebre, pentru a se reface cât mai repede şi a redeveni utili mafiei pesediste. Din păcate, cu maiestatea unui patriarh a cărui sămânţă este menită să dăinuie peste timp, alianţe politice şi lideri de partid, cel mai eficace între îmbolnăvitorii de politicieni corupţi este nevoit să închidă măreaţa carte a dezonoarei cadrelor medicale din România cu un suspin: "Nimeni, nici azi, nu apelează la mine ca să se îmbolnăvească…" şi apoi să se aşeze în faţa spitalului pentru a încerca să mai prindă vreo şpagă…

Evident, nu banii contează pentru chirurgul dedicat profesiei sale, ci originalitatea intervenţiilor şi diagnosticurilor sale. În acest sens, amintirea lipsei de demnitate din vremea în care a delapidat în calitate de senator PSD, înseamnă pentru domnul doctor Ştefan Brădişteanu incomparabil mai mult decât cele aproximativ 4 milioane de euro pe care Agenţia Naţională de Integritate vrea să i le confişte pentru a stipendia în continuare judecătorii cumpăraţi de Băsescu…

Fecund, resemnat şi pur ca un offshore din Insulele Virgine Britanice, Ştefan Brădişteanu ar merita, în numele indolenţei noastre, să fie lăsat să favorizeze infractori până la adânci bătrâneţi!

Şarjă de S-M C.

Binefacerile decontărilor sumar

Baftă! Sănătatea este din nou pe mâna unui insurgent cu sânge rece

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Nicolăescu ştie de ce avem nevoie 

Deţinător patologic al patentului pentru descoperirea faptului că românii sunt, atât din punct de vedere morfologic cât şi fiziologic, predestinaţi să rămână tot atât de săraci cu duhul pe cât sunt la pungă, ministrul Bolii şi-a reluat planul său de răzbunare pe pacienţii care mai au o şansă...

Lăsată de izbelişte după decembrie 2008 – momentul în care domnul ministru al Sănătăţii Gheorghe-Eugen Nicolăescu a fost nevoit să se retragă în peşterile gândirii domniei sale pentru a mai scrijeli câteva aberaţii de care să se minuneze oamenii întregi la minte care vor supravieţui reformelor pe care vrea să le impună în sistemul de sănătate publică – răscoala personală a acestui vagabond împotriva speranţei de viaţă a cetăţenilor din această ţară, în schimbul unei băgări în seamă în scârbă din partea lui Dan Voiculescu şi a unui blid cu anti-băsisme de la Spin Absentescu are acum toate şansele să repornească.

Şi nu oricum, ci plecând de la pârjolirea reţetelor electronice sau, eventual, transformarea lor în hârtie igienică, răscoala imbecilului congenital Eugen Nicolăescu ar fi de dorit să capete – în mintea sa de terorist năuc în căutarea dotării cu arma perfectă de exterminare în masă – o amploare cu mult mai mare decât au avut-o epidemiile create în rândul populaţiei nevinovate de emiterea cardurilor de sănătate şi programul de analize gratuite anuale. Pentru că acestea nu au reuşit să facă un număr suficient de victime în rândul asiguraţilor, Nicolăescu a recurs la o nouă soluţie în măsură să încununeze munca sa de activist în domeniul economic al aprovizionării şi, ulterior, de ospătar în cadrul Organizaţiei judeţene PNL Mureş.

Astfel, ministrul Adio sănătăţii românilor, şi-a pus în gând ca, prin contractul-cadru care va intra în vigoare de la 1 martie 2013, să sisteze finanţarea din fondurile CNAS a unităţilor spitaliceşti private şi, astfel, spitalele publice vor avea un buget cu aproximativ 10 la sută mai mare, pentru ca acestea să poată omorî cu zile pe cei care le trec pragul şi nu ştiu să se roage cu respect de cadrele medicale respective să le primească şpaga şi plocoanele, indexate corespunzător.
Teroristul Nicolăescu a declarat că în noul contract-cadru se va stipula că banii publici vor susţine numai spitalele publice din România, fiind sistată finanţarea din fondurile CNAS pentru spitalele private. "Circa 10 la sută există finanţare pentru sectorul privat, în felul acesta, cu 10 la sută va creste fondul alocat spitalelor publice pentru perioada următoare. continuare

Regionalizarea finală a României

Toată lumea se teme că ne va fi prea bine după…  

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Regionalizarea - ultima soluţie!

Ca de obicei, constrânşi din afară să facem în ultima clipă ceea ce ar fi trebuit să facem de mult, în folosul nostru, avem presimţirea nefastă că şi regionalizarea României - făcută după capul fără materie cenuşie al USL, că p-asta n-au avut de unde s-o fure - va ieşi cât se poate de prost.

Conform documentului lansat in dezbatere publică de jigodiile useliste, au fost identificate mai multe variante proaste de abordare a problemei regionale a României, unele foarte proaste şi vreo-două trei de-a dreptul dezastruoase. Desigur, uselimea la acestea din urmă s-a repezit şi, după ce a luat acceptul celor mai mari baroni locali, au început să le fluture pe post de alternative din care poporul oricum nu are de ales..
Astfel, se propune sau menţinerea actualei formule a regiunilor de dezvoltare şi constituirea, intr-o primă etapă, a unei structuri de conducere executivă la nivel regional, putând exista un consiliu regional ales direct sau indirect din rândul şmecherilor, golanilor şi găinarilor uselişti din judeţe desemnaţi de către fiecare Consiliu Judeţean. (În acest caz, se apreciază că cel mult 10-12 regiuni de dezvoltare ar corespunde cerinţelor europene şi ar crea, probabil, şi cele mai mici probleme din punct de vedere al strângerii birurilor de către baronii locali şi al orelor de muncă forţată care trebuie prestată la nivelul comunităţilor locale peste care aceştia stăpânesc discreţionar); sau crearea unor regiuni administrative, pe modelul ţinuturilor sau al regiunilor existente în România în trecut, varianta fiind pentru 12-16 regiuni cu diminuarea numărului de judeţe. (La actuala populaţie a ţării - dacă este numărată de susţinătorii lui Băsescu - apariţia a 20-22 de judeţe ar conduce la o medie de peste 1 milion de locuitori într-o astfel de unitate administrativ-feudală, dimensiune în general acceptata la nivel european pentru o regiune. În cazul acestei variante, se apreciază faptul că impactul asupra locurile de unde fură de regulă baronii locali USL ar fi mai redus, păstrându-se forma de organizare teritorială tradiţională din România, respectiv judeţul, prostimea şi baronul, dar şi actualele modalităţi de corupere ale autorităţilor judeţene şi totodată, ar continua să existe şi cele trei niveluri de conducere la nivelul administraţiei, respectiv cel central, cel baronal şi cel senorial).
În mod neaşteptat, înainte chiar de a se apuca bieţii înfometaţi ai USL să tragă brazde şpăgăcioase prin trupul ţărişoarei noaste, s-a rezolvat, la pachet, problema mai multor regiuni… continuare

Lăsaţi nepoţii să vină la mine

Rudele domnul Marga îşi revendică dreptul de moştenire a ICR-ului 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Andrei Marga la selecţia de personal 

Plictisit de faptul că de-a lungul băşnioasei sale vieţi, în calitate de pseudo-intelectual puturos şi răsuflat, a reuşit să păcălească destul de multă lume în privinţa presupuselor sale intenţii bune şi abilităţi, domnului Andrei Marga - actual conducător al unei instituţii (Institutul Cultural Român) despre a cărei menire nu are habar - nu s-a mai obosit să se prefacă… Prin urmare, acest imbecil pur şi, prin esenţa structurii sale, irecuperabil, s-a apucat să numească ca referenţi o serie de anonimi care stau cu mâna întinsă pe la colţuri de noi alegeri la ICR, fără să bage în seamă măcar etapele minimale ale unui concurs, fie el desfăşurat numai de ochii lumii.

Aşa au ajuns foşti universitari de la Universitatea din Cluj-Napoca, cea care l-a consacrat pe domnul Marga drept turnător la Securitate, precum şi câteva "podoabe" politice, împreună cu - perla institutului pe care Andrei Marga (încă) îl conduce - ceva rubedenii. Toţi aceştia, conform Comunicatului de presă al ICR, din păcate, nu pot fi suspectaţi că ar fi primit un sprijin neprincipial din partea bătrânului turnător, căci aceştia "aparţin cu totul altor generaţii".

În aceste condiţii, tindem să credem insinuarea instituţiei, care pune naşterea tinerilor proaspăt angajaţi la ICR pe seama unui apariţii spontane şi nu pe calea firească a împreunării unor părinţi care au avut la un moment dat o legătură de şoapte la ureche cu domnul Marga.

Cu toate acestea, domnul Andrei Marga a reuşit să fie destul de credibil atunci când a încercat să dea vina pentru toate neregulile legate de concurs, pe slaba sa pricepere la matematică, aceasta nefiind specialitatea sa de bază. Aşadar, trebuie să-l scuzăm pe conducătorul ICR pentru faptul că etapa interviurilor a fost reprogramată la o dată anterioară şi pentru faptul că numirile le-a făcut cu zece zile înainte de termenul iniţial al respectivului concurs.

Mai mult decât atât, pentru a nu lăsa impresia că a fost prins cu pilele şi neamurile în sacul ICR, domnul Andrei Marga a mai declarat că este acuzat pe nedrept de nepotism şi favoritisme având în vedere că instituţia pe care domnia sa o conduce nu a anunţat rezultatele înainte de termen. "Aşa cum se prevede în regulament, din ziua de 7 ianuarie începe proba de interviu pentru cei selectaţi de comisie. Rezultatele au fost anunţate nu înainte de termen, ci la termen. Nu credem că este cazul să fie făcută publică componenţa comisiilor, cel puţin atâta vreme cât candidaţii nu au mai fost nevoiţi să se prezinte la probele de concurs, nici cea scrisă, nici la interviu, ambele prevăzute în regulament", a încurcat şi mai rău lucrurile acest intelectual grosolan din tagma golanilor uselişti pur-sânge.

Nici noi nu ne mai îndoim acum de faptul că fost respectat întocmai regulamentul, de veme ce acesta a fost rescris de domnul Marga cu mânuţa lui, la o dată pe care ne-o va anunţa cândva…

Şarjă de S-M C.