Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta."
Tudor Arghezi
Diaconescu - victima unei neînţelegeri |
După succesele epatante ale emisiunilor dedicate
publicului său ignar, care s-a dovedit a fi nesperat de numeros pentru o
naţiune pe care statisticile o prezintă ca fiind semi-alfabetizată, puţini s-ar
fi gândit că şantajistului prezumţios Dan Diaconescu îi va suna ceasul atât de
ferm.
Mai ales că domnul Dan reuşise, cel puţin în aparenţă,
să dovedească abilităţile necesare pentru a reuşi ceea ce îşi propusese, anume
să renunţe la televiziune pentru a intra în politică, apoi să renunţe la
politică pentru a intra în istoria mass-media, după aceea să renunţe la istorie
în favoarea cacealmalelor mediatice şi în cele din urmă să le abandoneze şi pe
acestea pentru a intra de-a dreptul în derizoriu….
Aşa stând lucrurile vestea că CNA-ul a ascultat comanda
stăpânului său şi a închis OTV nu l-a surprins, aşa cum ne-am fi aşteptat, pe
domnul Dan într-o stare lipotimică ci într-o dispoziţie excelentă de revoltă
veselă gata de a fi împărtăşită tuturor idioţilor care îl ascultă.
Evident, nimeni nu trebuie să se alarmeze pentru această
frustrare personală a arhi-mogulului Dan Voiculescu, asistat de arhanghelul său
Victor Ponta, în urma căruia tripoul virtual al poporului de pe cablu
a fost nevoit să-şi înceteze emisia, căci
audienţa pe care o face prezentarea maimuţei Dan Diaconescu la orice
televiziune are chef să se prezinte (dovadă că este atât de curtat) arată că
poporul este pregătit să facă faţă acestei noi situaţii disperate, cu condiţia
să fie îndrumat de inepuizabilul falsificator de ştiri şi evenimente.
Lăsând la o parte faptul că CNA-ul nu avea nici un drept
moral să ia o asemenea decizie, cel puţin nu atâta vreme cât permite unor
posturi ca Antena 3 şi RTV să se lăfăie în audienţe – abuzând cu perversitate
de principiul libertăţii presei – dispariţia, fie ea doar provizorie, a OTV din
ingredientele de bază ale substanţei mediatice cu care românii se spală zilnic pe
creier, poate produce un dezechilibru pe planul coeziunii sociale pe termen
lung.
Totuşi, depăşind şocul impactului cu acelaşi zâmbet tâmp
şi aceeaşi logoree care l-a propulsat în carieră, domnului Dan nu i-a mai rămas
decât să depăşească următoarea dilemă: se duce altundeva în Europa (Italia sau,
de ce nu, Bulgaria – pentru nostalgici; ia gândiţi-vă ce-ar însemna să ne
întoarcem la antenele pentru Bulgari de dragul lui Dan Diaconescu…) sau
altundeva în spaţiu ca să-şi continue nemunca, sau se strecoară prin conexiunile
Internetului…
Până la rezolvarea acestei dileme, cruciale pentru
drumul pe care va rătăci de-acum înainte audiovizualul românesc, rămâne ca noi
să ne dăm de ceasul morţii pentru a citi cât mai bine în această ispravă marile
nenorociri cu care useliştii cu drag în prag ne aşteaptă…
Şarjă de S-M C.