13 feb. 2013

Pericolele consacrării cauzei

Marius Petcu a primit dreptul de a-şi trata gratis suferinţa timp de 7 ani 
otto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi

Lecţia de sindicalism a dr. Petcu
Cunoscut şi sub denumirea de sindromul sindicalistului consacrat cauzei apărării drepturilor salariaţilor care, neapăraţi de asemenea scursuri umane cu chip de lideri sindicali ar fi avut mult mai mult de câştigat, sindromul CNSLR-Hoţia devine tratabil printr-o sentinţă istorică.
Această formă de pervertire ordinară a rolului liderului sindical în societate este caracterizată, în general, printr-o personalitate delirantă de tip paranoid în care pacientului nu numai că nu-i mai ajunge nimeni la nas, ţinând cont de averea acumulată prin tot felul de matrapazlâcuri, dar acesta este şi foarte greu de dovedit şi astfel aproape imposibil de convins că e mai bine pentru masa de cotizanţi pe care îi manipulează pentru a-i subjuga, să se lase tratat…
Marius Petcu este singurul caz fericit de până acum de lider sindical dovedit cu acest sindrom şi convins să-şi recunoască suferinţa de a se abţine de la şpăgile atât de dragi liderilor sindicali care îşi respectă rangul şi, prin aceasta, nevoia de a se trata pentru dorinţa sa de nestăvilit de a se lupta până la capătul buzunarelor cu cei care nu respectă drepturile sindicatelor.
Desigur, la auzul recomandării medicale definitive de a se trata şi odihni timp de şapte ani pentru a-şi mai domoli furia de face bine sindicaliştilor cu un anumit preţ, stabilit dinainte după toate regulile pieţei mafiote, Marius Petcu a făcut o criză puternică de modestie. Acesta s-a declanşat pe fondul frustrării legate de faptul incontestabil că Liviu Luca, de exemplu, este un lider sindical mult mai indicat pentru a fi tratat primul de sindromul amintit, o negare psihotică a propriei existenţe ca fiind o stare demenţială profundă, melancolică, ţinând cont de manifestările notorii ale acestuia care, datorită unei pete, extinsă de la creier la caracter, de fiecare dată când Petromlistul Luca se privea în oglindă, toată lumea din preajmă auzea glasul lui Sorin Ovidiu Vântu din respectiva oglindă, spunându-i: "Luca, tu eşti cel mai bogat sindicalist din ţară, dă-te-n p… mea, de ce nu vrei să înţelegi odată şi mă deranjezi într-una". continuare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sinceritatea e mai bună decât toate.