Impunerea unui nou gen literar

În creaţii magistra(ta)le conjucturale se ascunde autorul perfect

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Mona Pivniceru făcându-şi datoria

Născute din graba de a sluji slăbiciunii useliste care a pus la pământ orice urmă de demnitate a unui popor nenorocit - bântuit de spectrul foamei - operele procurorilor care au vizat ocuparea posturilor din care să-i poată scăpa pe marii corupţi, au atins esenţa nădăjduită a literaturii.

Astfel, pramatiile de procurori care vor să-i spele pe picioare pe toţi limbricii uselişti cu dosare obeze care le fac cu ochiul în aşteptarea tărăgănării veşnice în schimbul unei şefii consistente - înţelegând ei perfect că accidentele biografice pălesc întotdeauna în faţa perenităţii operelor literare majore - s-au pus pe creat o operă unică… Acest caracter, inerent oricărei creaţii de răsunet, a fost dovedit prin capacitatea candidaţilor aleşi de ministrul Justiţiei, doamna Mona Plagiateru, de a-şi bate joc de calitatea de nominalizat pentru funcţia de şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Astfel, involuntar însă, prin aceasta, nu mai puţin genial, Comisia de evaluare a bazaconiilor prezentate de procurorii înscrişi în concurs a fost nevoită să recunoască faptul că se află în faţa

unui eveniment care va revoluţiona istoria literaturii universale: apariţia creaţiei UNICE!

Simplu, adică în loc să aibă de evaluat mai multe puncte de vedere şi moduri de abordare ale unei teme date, Comisia respectivă s-a trezit cu aceeaşi lucrare prezentată de către toţi candidaţii, însă semnată în mod individual - lucru cel mai spectaculos din toată povestea asta - pentru că autorii lucrărilor nu au avut în prealabil nicio înţelegere în acest sens…

Pe lângă consecinţele, mai puţin surprinzătoare, pentru înţelegerea gradului de degradare morală spre care oligarhia politică a împins societatea românească, scrierea unei lucrări identice de către mai mulţi autori (probabil, acest lucru nu se putea întâmpla într-o altă cultură şi limbă decât cea a valahilor teleormăneni) este atât de plină de sens şi de consecinţe, în toate planurile vieţii spirituale şi materiale ale omenirii, încât acest fapt va îndrepta destinul nostru comun pe această Planetă spre alte cu totul şi cu totul noi orizonturi de cunoaştere (în care să se ţină seama, în primul rând de viziunea magistrală a escrocului electoral, erudit şi adormit, Spin Absentescu, zis de acum-nainte "Ciuciu Bau", pentru legitimitatea pe care o are în a înmâna toate premiile Nobel şi alte asemenea, în care se vor îngropa de acum înainte procurorii români creatorii ai operei unice, spre care literatura tindea, fără să ştie, încă de la punerea ei pe baze useliste). continuare