Cu picioarele în nori

Un adevărat pierzător nu se lasă nici mort 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

MRU are tot timpul să se desprindă

Preşedintele Slăbiciunii Civice, ochelaristul din ce în ce mai antipatic pe măsură ce se îndepărtează de şansa de a reveni în politică de pe o poziţie câştigătoare, Mihai Răzvan Băsesceanu, a delirat, pe undeva prin ţară, că partidul său care de fapt nici nu există, are parlamentari.

Nu unu, nu doi, aşa cum cum s-ar fi cuvenit după obrazul MRU-ist, ci patru (doi plus doi sau trei plus unu sau patru plus nimic) parlamentari, săturaţi în urma alegerilor din 9 decembrie, lucru care îl îndreptăţeşte pe acest luzărică să creadă că poate avea tupeul să se auto-propună atât pentru candidatura la Preşedinţie, cât şi pentru funcţia de premier.

"Noi considerăm că, în momentul în care ne-am trezit că suntem partid parlamentar, venit de nicăieri - acum, până nu ne pleacă şi omuleţii pe care cred că-i avem - avem atât obligaţia, cât şi datoria, nu să tăcem dracului din gură, aşa cum v-aţi fi aşteptat, ci să ne trezim că facem pe deştepţii şi propunem tot felul de năzbâtii legislative capabile să contureze un rahat mare de guvernare. Am dreptul şi, totodată, şi obligaţia politică, de a mă duce cu pluta atât de departe, încât să vin cu o propunere pentru candidatura la funcţia supremă într-un stat pe cale de dispariţie, cea de preşedinte luat la înjurături până şi de cea mai amărâtă jivină din ograda Antenei 3 si pentru funcţia de şef al unui Executiv care ascultă orbeşte de câţiva oligarhi care îşi fac nevoile pe tot Guvernul", a afirmat fostul premier al României pentru câteva ceasuri - prea lungi şi alea. Acesta, amabil, dar în acelaşi timp afişând o severitate de om care nu-şi găseşte locul orice-ar face, acest prostovan care se îndepărtează cu viteză maximă de orice înaltă demnitate în stat, a explicat pe îndelete cum va face el ca să-i facă de băcănie pe toţi fraierii care se vor gândi să-l urmeze pe mai departe. De exemplu la întrebarea simplă: în cât timp ar urma să fie făcute publice aceste propuneri, arătarea MRU a spus că "până la sfârşitul lumii am tot timpul să mă gândesc, pentru că până atunci nu se întrevede vreo posibilitate ca să mă bage careva în seamă"…

Incapabil de unul singur de asemenea momente de luciditate, este foarte posibil ca acest răspuns să-i fi fost suflat MRU-lui de vreo fufă piaristă aflată prin apropiere. Oricum, până la începutul anului viitor, persoanele lucide din preajma preşedintele Slăbiciunii Civice speră să se găsească destui oameni de bine care să-l bată pe umeri şi să-l trimită la culcare pe luzărică al lor, spunându-i în ce stare jalnică de beţie de putere se află… continuare