Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta."
Tudor Arghezi
Bivolaru şi sosia |
…
vina. Aceasta este chestiunea care macină armata de nimfomane care se
spiralează în jurul acuzaţiilor, aduse liderului lindicar Gregorian Bivolaru,
de traficare de purtătoare de organe sexuale, înşelăciune în acte sexuale şi
instigare la prostituţie folosindu-se de sexualitate falsă.
Fiind o problemă pe care românii au tratat-o din
totdeauna cu cea mai mare îngăduinţă (nu degeaba se spune despre noi că suntem
un neam de curve) - sexul a căpătat o nouă interpretare prin trecerea sa în
domeniul absolutului, operată de yoghinul autohton dus rău de tot cu pluta,
domnul Gregorian Bivolaru.
Profitând de cele câteva minute de instruire
tantrică oferite de un guru oarecare care a simţit, probabil, potenţialul pe
care îl are acest băiat între picioare, marele nostru discipol care zgândăreşte
cu absolutul zbenghiul cucoanelor (sincer, eu nu înţeleg de ce nu ne mândrim cu
existenţa lui pe lume, în loc să-l prigonim - numai din invidia politicienilor
impotenţi, desigur) a reuşit să coboare principiul spiritual al plăcerii într-o
practică de centură…
Cu toate acestea - ce e al gurului e al lui guru -
Bivolaru ("Grig", pentru cele care i-au simţit bărbăţia în propriul
corp, ori aspiră să aibă parte de o asemenea trăire mistică) este iubit de
păsăricile tinere care vor să aibă parte de cât mai mult popor, la fel de mult
în sectoarele Capitalei, la munte sau la mare, sau tocmai în Suedia, ţară care
i-a şi oferit primul azil sexual din istoria omenirii. (E adevărat că prigoana
homosexualilor din Europa anilor '70 i-a făcut pe aceştia să se refugieze în America, însă situaţia
respectivă nu s-a formalizat şi pleacă de la cu totul alte considerente.)
Suedezii, oameni care au înţeles că Gregorian
Bivolaru reprezintă o ameninţare pentru politicienii români tot atât de mare
precum Dan Diaconescu datorită potenţialului său manipulator, au judecat
corect, încă de acum 7 ani, situaţia sa, de om căruia nu i se mai permitea să se
reguleze în ţara lui (e adevărat că asta făcea toată ziua însă, până la urmă,
asta e o treabă care îl priveşte personal) de teamă să nu ajungă la putere şi
să ne bage pe toţi într-o spirală a sexului din care, cel puţin cei mai slabi
de şale, nu ar mai fi putut ieşi… continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sinceritatea e mai bună decât toate.