Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta."
Tudor Arghezi
Tudor Arghezi
Radu Călin Cristea muncind |
Având
convingerea fermă că ceea ce se poate distruge definitiv nu are nevoie de mai
mult de şase luni pentru a fi pus în operă, Şparliul României l-a însărcinat pe
un pupincurist de duzină să se ocupe de managementul celei mai nesimţite
instituţii mass-media (după Antene, evident).
Deşi conducerea TVR nu se aseamănă câtuşi de puţin
cu căutatul prin bibliorafturi pe la Muzeul Literaturii, treabă în care
excelase în ultimul timp scriitoraşul Radu Călin Cristea - după propriile-i spuse, complet în afara
subiectului ("nu stăpânesc
componenta financiară a TVR. Oferta ar fi depăşit sensibil aria mea de
pricepere însă nu şi lipsa mea de obraz", a declarat elogiatorul
din prezent al lui Ponta, în anul 2005) - acesta a considerat că invitaţia azi
reînnoită nu putea să fie refuzată.
Concret, pentru că experienţa acestei nulităţi
absolute pe plan profesional este recunoscută exclusiv de propria-i persoană
(rătăcită, e drept, şi pe la Radio Europa Liberă la începutul anilor '90, pe
vremea când se mai putea depista o urmă de conştiinţă în scrisoarea în care
Radu Călin Cristea refuza nominalizarea pentru postul de director al TVR, acum
şapte ani - lucru care a dat la acea vreme o speranţă moraliştilor că ar mai
exista şi exemplare mutante în cadrul speciei oportuniştilor care i-a copleşit
pe români), Parlamentul, pus pe schimbările care se impun pentru a şterge orice
lucru care a fost atins mai înainte de simpatiile băsesciene, i-a dat un brânci
acestui pigmeu care trage speranţă că "va fi o întreagă echipă în jurul
meu, care cu siguranţă că îmi va da sfaturi şi sper să mi le dea pe cele mai
bune ca să ne facem de rahat împreună".
Acum, din toată această mişcare, tot atât de
neserioasă ca multe alte mişcări useliste care au fost şi vor urma, desigur -
căci potenţialul lor este imens în acest sens - nu atrage atenţia atât faptul
că domnul Radu Călin Cristea a uitat că se declara public, în urmă cu ceva
timp, total incapabil să-şi bată joc de o asemenea funcţie şi că ar face mai bine
să-i lase pe alţii…, cât tertipul la care au recurs Comisiile de cultură
reunite ale Parlamentului după respingerea rapoartelor Societăţii Române de
Tocat Venituri pentru a muşamaliza previzibila aruncare în prăpastie a acestei
instituţii care se leagănă pe marginea ei de pe timpul când încă încerca să
facă ceva economii... continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sinceritatea e mai bună decât toate.