Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta."
Tudor Arghezi
Tudor Arghezi
Votându-i-ar focu' |
Obişnuiţi să
voteze de-a-ndăratelea sau, în cel mai bun caz, să-şi bage picioarele nespălate
în urna din care va ieşi mai mare şi multă mită pentru apropiaţii guşatului învingător
- ca expresie a supremei supuneri faţă de ploconul electoral - şi în acest an,
românaşii, la alegeri, s-au învins pe ei înşişi.
În afară de starea de vomă accentuată resimţită de
preşedintele Băsescu - care stă cu picioruşul cu care şi-a călcat pe cap
adversarii politici în iminenta-i suspendare - după ce a tras o duşcă din
cafeaua de cumpărături alături de jurnalişti, alegerile locale din 10 iunie nu
prea au produs stări neobişnuite oamenilor care sperau altceva de la aceste
evenimente de cea mai joasă speţă decât o răbufnire de ură faţă de cei care în
mod sistematic le-au vrut răul dar, în cele din urmă, le-a făcut bine, măcar cu
bătaie ceva mai lungă… Însă, tocmai de acest bine legat de stabilitatea pe plan
macro-economic va avea grijă marea gaşcă uselistă a aleşilor forţoşi de azi
care şi-a văzut răsplătit umblatul cu iordane printr-o susţinere populară demnă
de cele mai inspirate sondaje scornite de baronul Münchhausen,
anticipând totodată tunurile pe care ni le pregăteşte cuplul mogulo-fetal Dan
Voiculescu şi puţoiul său de ministru înşurubat la Agricultură…
Cei care nu au putut ieşi din cadrul unor simpli executanţi
lingavi ai directivelor lui Traian Băsescu au privit scorul fără sifon al
alegerilor din 10 iunie drept o pedeapsă trimisă de Cel De Sus pentru păcatele
lor legate de concesiile făcute unor creaturi udriste care le-au băgat în casă
zâzania şi efectul nimicitor al unor blesteme care, chiar dacă nu puteau fi alungate,
măcar puteau fi transpuse într-un scor ceva mai decent pentru partid. Ceilalţi s-au
limitat să murmure doar atât: "v-am avertizat noi la Congres că aşa o să
se-ntâmple dacă câştigă platforma lui Boc…"!
Cu toate acestea marii perdanţi de la 10 iunie nu sunt ordonatoraşii
de credite cu adresă care îşi vor da foc la drumul mare şepcuţelor lor
portocalii, ci tot noi, masa pungilor de câţiva bănuţi pline ochi cu ulei,
zahăr, pufuleţi şi biscuiţi expiraţi care la patru ani odată ieşim (care cu
furci, care cu topoare, pe unde mita electorală înseamnă ceva) ca să ne
exprimăm indignarea faţă de bunul mers al lucrurilor urbei noastre care de ce
n-ar merge din nou rău, dacă acest lucru se mai poate…continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sinceritatea e mai bună decât toate.