Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta."
Tudor Arghezi Dinu Patriciu scăpat |
Având
în vedere faptul că eliminările prin orificiul anal al domnului Dinu Patriciu
conţin paraziţi care nu pot fi
desecretizaţi fără a pune în pericol securitatea materiilor fecale naţionale,
expunerea spre examinare publică a scaunelor sale este o problemă europeană.
În
acest sens, sensibilul oligarh de origine budă, Dinu Patriciu, s-a văzut obligat să explice Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), cu
lux de căcăreze, în ce condiţii inumane a fost lăsată să plutească omleta sa în
ţuhausul necompartimentat, fără bideu, hârtie higienică parfumată preumezită şi
lipsit de aerisire în care l-a băgat (ca să vezi ironie a sorţii) Băsescu! până
când acel caca istoric al zilei de 16 mai 2005 a simţit că este împins în
uitare de scârnăviile celorlalţi reţinuţi în arest pe care domnul Patriciu a
fost nevoit să le privească cu o repulsie care pare să fi fost mai grea decât
supliciul mirosirii mormanului de ţurţuri care-i păreau domnului Patriciu că
vor să-l înghită .
Mai mult decât atât, deşi
reţinerea domniei sale nu a durat decât 24 de ore (mai infernale pentru Dinu
Patriciu decât dacă ar fi trebuit să şi le petreacă în oricare din cercurile
Infernului dantesc) lipsa celor necesare unui act al defecaţiei corespunzător
târtiţei sale de mare magnat ivit din dorinţa Rompetrol de a se lăsa abuzat, nu
a stârnit nici măcar un pârţ ofilit din partea oficialilor de la CEDO, chemaţi
să judece dacă rahatul patrician al fatidicei zile de 16 mai 2005 şi-a mai
putut păstra el specificul - obişnuita-i culoare a cerului înstelat,
consistenţa sa mătăsoasă şi acel miros îmbietor de sponsorizări pentru
candidaţii la preşedinţie - în condiţiile acelea degradante şi, în cele din
urmă, dacă trebuie ca Statul român să plătească despăgubiri de câteva milioane
de euro pentru o atât de gravă tulburare a unui tip în rahat până-n gât.
Viteaz, slăvit conducător de aripi tinere liberale şi deţinător al unei
cariere politice glorioase care s-a frânt într-o banală incompatibilitate, cum
a ajuns domnul Patriciu din arhitect de curte al şeicilor arabi şi om de
afaceri de mare anvergură, doar un biet mâncător de rahat pe la CEDO, nu e caca
noastră…
Cu toate acestea, credem că
orice om de bun simţ (cel al mirosului, cu precădere) din această ţară, trebuie
să-şi exprime solidaritatea cu cauza lui Dinu Patriciu şi să respingă cu
fermitate respingerea plângerii acestui om care nu s-a făcut îndeajuns de
rahat. Astfel, CEDO, care nu a vrut să înţeleagă că tratamentul inuman şi
degradant la care a fost supus domnul Patriciu se descalifică prin gestul său
în asemenea hal, încât ar merita să fie purtată in corpore cu cătuşe la mâini şi să
i se monteze un filmuleţ în care loveşte cu pumnii un copil în faţă! continuare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sinceritatea e mai bună decât toate.