Vom planta flori pe mormântul culturii de export

Patapievici nu se va mai pişa pe niciun popo' minunat

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi 

H. R. Patapievici de halit

Fiind cu precădere reprezentat de manelişti şi eco-artişti de week-end care au reinventat tehnica plein-air-ul de dragul grătarurilor, fenomenul cultural românesc neagă demersul de sincronism intelectual promovat de Institutul Cultural Român dintr-o datorie patriotică implicită

Având un buget încă prea mic pentru nevoia stringentă de a convinge străinătatea că intelighenţia română nu este o simplă fantasmagorie propagandistică, deşi acesta a fost umflat în mod grandios de neuronii perverşi ai domnului angajat ca actoraş la Ministerul Culturii ca să-şi mai vopsească nişte neveste în culori hiper-realist useliste, ICR-ul a fost jertfit pe altarul nevoii de trofee a vânătorii de vrăjitoare declanşată de asasinii culturali care stăpânesc acum ţărişoara.

E drept, poate, şi domnul Patapievici - de ai cărui neuroni prezenţi la datorie nu se îndoiesc decât para-academicienii din tabăra domniţei primar Oliţa Vasilescu care a declarat că popoul român ar trebui să-l condamne pe domnul Patapievici la retenţie urinară după ce a declarat cele ce a declarat în legătură cu acesta - atunci când a spus despre actuala coaliţie, care ne va scăpa de jugul băsescian, că ar merita să sfârşească (spre propăşirea naţiei) prin spânzurarea ultimului pesedist de maţele ultimului liberal! Deşi în condiţiile actuale ar părea prea puţin - pentru aceasta, uselimea te "slăveşte", domnule Patapievici - şi n-ai ce să-i mai faci acum, nene…

Şi, totuşi, în ciuda compasiunii stârnite de varicele de pe picioarele uselimii datorate anilor de stătut în privinţa participării la ciolaniadă, mereu fostul Mihai Răzvan Ungurenii Mei a luat problema în mână şi a plimbat-o prin faţa ICR-ului în ceea ce, perfect neinspirat, s-a numit "protestul papioanelor", declarat a fi în sprijinul "normalităţii în cultura instituţionalizată".

Povestea acestui institut care ar fi avut ceva şanse, cu condiţia încă a câtorva ani de normalitate, să calce pe urmele Fundaţiei Universitare "Carol I" care a reuşit să consolideze o elită intelectuală autohtonă fără a tolera şi încuraja plagiatul de bandă rulantă, se frânge printr-o decizie politică care a avut darul de a trezi o erecţie impunătoare printre cele mai autorizate papioane dâmboviţene, care s-au simţit datoare să-şi fluture ferm bărbăţia împotriva ordonanţei de urgenţă emisă de Guvern, prin care ICR-ul îi este luat cu japca preşedintelui, pentru a putea fi pus pe tavă unui Senat preocupat de îngrăşarea ştiinţifică a porcilor de câini în cultură. continuare