Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta."
Tudor Arghezi
Dan Voiculescu proorocind |
Ca
popo' minunat şi cuminte ce ne aflăm - încă dinainte de apariţia omului pe
pământ, desigur - ştim că inconturnabilul trebuie primit cu detaşare, dacă nu
chiar cu o brumă de satisfacţie paranoică care însoţeşte sentimentul
certificării intuiţiilor celor mai prăpăstioase.
Domnul senatorul Dan Voiculescu, anunţându-şi
demisia din Parlament, pe motiv că a observat, la nu-ştiu-ce comisie, că
altcineva s-a căcat în amendamentul domniei sale care prevedea dublarea
pedepselor pentru evaziune fiscală - evident, în cazul altor persoane decât cea
proprie - a reuşit performanţa de a transpune în cuvinte stări de intensă
mârlănie care, de regulă, rămân în registrul inavuabilului…
De fapt, efectul vizat de domnul
Dan Voiculescu prin demisia pe care şi-a dat-o din Senat, constă în mutarea
dosarului de corupţie (cum, ce-i aia, corupţie? - este acel abuz pe care unul
sau chiar mai mulţi din oamenii lui Băsescu îl comite împotriva unui cetăţean
care vrea să fure şi el, ca tot românul… în mod cinstit, şi nu este lăsat şi
îndrumat cum să-o facă fără să fie prins), care a fost judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
la o instanţă inferioară (a se citi, mai cu milă faţă de bandiţi), în speţă la Tribunalul
Bucuresti, unde dosarele rătăcesc singure pe holuri până se îndură de ele un
aprod cu suflet ca să le bage în vreo sală de judecată - moment din care nici
nu mai contează că se descoperă că nu au ajuns, evident, unde trebuie…
Avocatul (cum, ce-i aia,
avocat? - este aceea potaie care, bazându-se pe daltonismul nostru social, încearcă
să ne facă să credem că nu există culori de bază, ci doar nuanţe - pe care
numai ei ştiu să ni le explice, desigur - care, combinate într-un anume fel,
fac ca actul de justiţie să pară unul de prigoană) domnului Dan
Voiculescu a explicat că senatorul ticălos nu a comis faptele de care este învinuit
în calitate de senator ci, exclusiv, în cea de limbric securist, drept care pierderea
calităţii de senator duce şi la permiterea umblării cu cioara vopsită şi, deci,
modificarea competenţei instanţei care îl va judeca pe cel care a frauduloşit
absolut tot ce-a atins…
Fericitul dosar al domnului
Voiculescu are toate şansele să nu se oprească la Tribunalul Bucuresti, ci
să-şi continue nestingherit periplul judecătoresc prin alte două căi de atac,
pentru ca, în cele din urmă, să-şi găsească liniştea veşnică imortalizat în
icoana care îl zugrăveşte pe Dan Voiculescu în chip de prooroc al prescrierilor
faptelor penale.
Şarjă de S-M C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sinceritatea e mai bună decât toate.