O privatizare se lasă cu cântece

Taraful "Oltchim" a convins publicul încă de la debut 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Chiţoiu, Vulpescu, Diaconescu, Ponta Band

Chiar dacă cunoscuţii lăutari Victor Ponta (zis "Minciunică"), Daniel Chiţoiu (zis "Mămăligă"), Remus Vulpescu (zis "Visătorul") şi Dan Diaconescu (zis "Săculeţ") au devenit celebrii, pe cont propriu, pentru darul lor inegalabil de a putea executa practic orice partitură, la comandă - în momentul în care au ales să-şi unească destinele artistice într-o formaţie dedicată preluării repertoriului economiei naţionale strategice, cei patru muzicanţi au dovedit - urcându-se cu picioarele pe scena Oltchimului - că nu mai pot exista obstacole în calea celebrităţii lor…

Astfel, Dan Diaconescu, ţigănuşul care mai ieri cerşea dansând desculţ pe străzile Caracalului, pentru a ajunge astăzi starostele tarafului "Oltchim" a fost cel care şi-a asumat (în numele poporului meloman, desigur) iniţiativa creării acestui gigant al muzicii lăutăreşti autentice de privatizare românească.

Mizând pe elementul surpriză căci, nu-i aşa, "ziaristu' tot ziarist rămâne", celebrul Săculeţ şi-a pus colegii de scripcă să interpreteze, la cererea poporului, evident, câteva armonii de făcut ceva procente electorale pentru el şi breasla sa, numai aşa, de încălzire… Cu toate acestea, entuziasmul publicului a fost atât de mare, încât vor urma (aşa cum a declarat domnul Diaconescu) - în serie - concerte grandioase pe scenele de la Tarom, CFR, Marfă şi Poştă.

Întrebaţi cum au ajuns la un asemenea succes fulminant, pe care nu reuşise să-l întrevadă niciun om întreg la minte dinainte, fiecare dintre aiuritorii muzicanţi a avut câte un răspuns diferit - modest, sincer şi profesionist, aşa cum îi stă bine oricărui artist al privatizării care se bagă într-un repertoriu, totuşi, atât de restrâns la ora actuală şi care ridică probleme foarte mari de interpretare.

Victor Ponta, pentru a demonstra că nu el este vioara întâi în această combinaţie lăutărească, s-a jurat aprig pe mamă şi a ţinut să amintească faptul că a învăţat lăutărie pesedistă după ureche kagebistă de la vestitul cobzar Iliescu din Olteniţa care, la rândul lui, a prins tot ceea ce ştie de pe vremea când era rob-student la Moscova, dorind astfel să-i mulţumească maestrului său.

Domnul Chiţoiu - în ciuda faptului că a recunoscut că este complet afon - pune întreaga desfăşurare a evenimentelor pe seama dibăciei şefului tarafului - Dan Diaconescu, care ar fi avut, în opinia lui Mămăligă, avantajul de a şti dinainte că are de-a face cu un public robust otevizat.

La rândul său, Remus Vulpescu, tânăra speranţă a acestei formaţii, s-a rezumat să declare că, şi în cazul în care va fi demis, participarea în "Oltchim" va rămâne cea mai frumoasă amintire a vieţii sale.

Cât îl priveşte pe Dan Diaconescu, acesta n-a mai scos o vorbă. S-a mulţumit doar să fluture cei şapte săculeţi cu bani strânşi de pe urma primului concert lăutăresc de privatizare din România.

Şarjă de S-M C.