Leafa şi cureaua plată

Protestele sindicale vor deveni din ce în ce mai firave

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

NASOL

Confederaţia sindicală - ameninţată în nenumărate rânduri cu inaniţia, de întreg spectrul politic românesc - Lagăr de exterminare Alfa, a reuşit să strângă o mulţime de oameni (număraţi în sens giratoriu, de câteva zeci de ori) care să dea jalnic din mâini (evident, nimeni de acolo nu mai avea puterea să strige ceva) şi să protesteze vehement, mai ales, plătind câţiva oameni să fluiere a pagubă pentru ei…

În perioada 4 octombrie, ora 11 şi 4 octombrie, ora 11 şi câteva minute, cei de la Alfa au protestat pentru dreptul lor de a fi lăsaţi să moară în pace - fără talk-show-uri în care să fie invitaţi lideri de sindicat care să declare cât au muncit ei şi s-au luptat, pacea cât au apărat…

Sindicaliştii sunt nemulţumiţi, în special, de faptul că încă mai pot fi depistate elemente politice (la televizor, desigur) care par a-i băga în continuare în seamă şi pentru faptul că membri de sindicat din ţară mai aşteaptă la altceva de la angajatori decât să le pună botniţă. Astfel, aceştia reclamă modificarea pachetului de legi din domeniul muncii (şi al hoţiei, în corolar, evident) în sensul celor convenite cu uselimea.

Mai precis, este vorba despre promisa asumare a răspunderii guvernamentale din partea USL pentru pedepsirea celor care nu reuşesc să-şi găsească sprijinul politic necesar pentru a câştiga ceva paralale şi pentru păstrarea locurilor de ne-muncă, puse în pericol de falsele privatizări puse la cale de duşmanii dorinţei românilor de a lenevi la Stat sau de a fura pe rupte…

De asemenea, Confederaţia (pe viitor, fără nicio îndoială) lihniţilor de foame, mai solicită angajarea rudelor în sectorul bugetar, crearea de noi locuri sigure în care se pot da tunuri la Stat, creşterea valorii salariului minim garantat în plată de la 1 ianuarie 2013, până la o valoare care să dea garanţia oricărui salariat că va putea să achite preţul măcar unei gigacalorii şi a vreo două-trei pâini şi pedepsirea capitaliştilor care, mai curând ţin cu UE decât cu poporul.

Liderii sindicali, care acum sunt din nou la putere, degeaba s-au ghiftuit în faţa mulţimii formate din câţiva ţânţari ameţiţi pentru a insufla acesteia dorinţa de protest, căci sindicaliştii s-au mulţumit să ciugulească firimiturile rămase şi să-i mulţumească baronului local pentru pomană. Cu toate acestea, nemulţumirea cea mai a dracului a muncitorilor este legată de faptul că ceilalţi sindicalişti, care nu sunt încă alături de ei, în Cartelul foamei adică, nu se solidarizează cu maţele lor lipite de spate în urma sprijinului lor masiv pentru uselime la ultimele alegeri. Ăştia, în loc să cadă laţi pe străzi de foame, se tot împrumută şi iar se împrumută, în speranţa că odată şi odată îşi vor pierde locurile de muncă şi, cu asta, basta!

Şarjă de S-M C.