Depăşirea limitelor paote naşte o serie de incompatibilităţi

Mircea Diaconu refuză un rol onorant

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 
Tudor Arghezi  

Mircea Diaconu reinterepretând

De la un actor care a jucat în zeci de filme şi care i-a cunoscut, prin intermediul scenei, desigur, pe Shakespeare, Molière, Gogol, Sorescu ş. a., te-ai fi aşteptat, poate, la prezentarea unei alte justificări pentru refuzul său categoric de a-l interpreta pe Eliot Ness în remake-ul după The Untouchables pe care îl regizează bandiţii care au preluat acum puterea în Parlament, decât aceea că nu poate accepta rolul decât dacă se modifică titlul acestui film - special pentru el - din "Incoruptibilii" în "Incompatibilii"...

În acest caz, chiar dacă la momentul în care scriem această amară cronică la neobrazul unui carierist se mai deliberează încă, iar dacă ar fi să ţinem seama de faptul că Prim-ministrul avorton Ponta îşi bagă picioarele în orice instituţie a statului în care are ordin să-şi bage - cum ar fi Agenţia Naţională de Integritate - am putea chiar spera că i se va răspunde în mod pozitiv hachiţei de bădăran a domnului Mircea Diaconu. Totuşi, este puţin probabil ca situaţia de incompatibilitate în care se află acest personaj grotesc care miroase a lipsă de educaţie şi cultură de la o poştă şi care vrea să facă un pipi cu un miros pătrunzător de nesimţire uselistă pe scaunul pe care au stat cândva C.A. Rosetti, Dimitrie Gusti, Brătienii, Titu Maiorescu, Take Ionescu, Spiru Haret, Nicolae Iorga, C. C. Giurescu sau Andrei Pleşu, să fie cea care să învingă - şi de această dată, fir-ar să fie! - bunul simţ al celor care nu se simt confortabil dacă am cădea din lacul nepăsării udemeriste în puţul lipsei de scrupule useliste…

Aşa că, în ciuda faptului că domnul Mircea Diaconu şi-a antrenat vocea pentru scenă mâncând căcat prin studiourile mogulului antenos - cu meticulozitate şi rafinament, ce-i drept - este de aşteptat ca personajul în speţă să nu fie lăsat să confunde Ministerul Culturii cu un teatru în care poţi să-ţi umileşti colegii angajându-ţi nevasta ca să dea cu mătura peste nasul acestora.

Astfel, senatorul Mircea Diaconu, nu va putea să rămână în pielea unui personaj politic duplicitar şi curat incompatibil care conduce, dintr-o întâmplare vocaţională, dacă vreţi, un teatru bucureştean de prestigiu, decât până când îl va lovi peste bot o rămăşiţă a vreunei legi pe care elanul uselist de a prăpădi orice urmă de legalitate într-a noastră ţărişoară o va fi scăpat din vedere…
Şarjă de S-M C