Miliţian, dar cinstit

Ioan Rus a dovedit că el este cel mai intimidat român din ţară 

Motto-ul vitriolurilor: "Să nu se confunde necesităţile stilului cu intenţia, pe care nu o am, de a insulta." 

Tudor Arghezi

Ioan Rus demn

Cum este şi firesc, după ce domnul preşedinte ad-interimatul p… mă-sii de lichea deplină a dovedit - cu toate actele în regulă de om deosebit de periculos şi lipsit complet de discernământ - că românii care au ales să nu mai mănânce salam ecologic cu polonicul de la fermele de partid ale USL (în ţară) pot fi consideraţi ca şi mortăciuni irecuperabile, fiind intoxicaţi cu substanţele nocive ale democraţiilor occidentale, trebuie să ne concentrăm atenţia asupra sărmanilor români rămaşi înscrişi în listele electorale permanente şi care sunt nevoiţi să reziste ameninţărilor teribile ale lui Traian Băsescu, proferate zilnic de acesta pe adresa lor, ba chiar şi la post restant…

Un astfel de român cinstit (în ciuda faptului că s-a deghizat în miliţian pentru o scurtă vreme) care n-a mai suportat tratamentul epuizant la care preşedintele suspendat în aer i-a condamnat pe uselişti, precum şi restul ţării, s-a dovedit a fi însuşi domnul Ioan Rus. Din păcate, acest stâlp al fraudei, pe ultima sută de metri înaintea falsificării corecte a listelor electorale, a cedat presiunii insuportabile exercitate de Băsescu şi acoliţii săi şi a luat-o la sănătoasa spre Clujul său de baştină, unde speră să scape de "gustul amar" care i-a rămas după ce a văzut la ce se pot preta cei care nu pot ţine pasul în mod natural cu hoţia şi mistificările săvârşite de dragul domnului (care se vrea a fi) viitor preşedinte al republicii (inclusiv, a ceea ce va rămâne din ea până la toamnă).

"Plec acasă cu un gust amar, dar cu aceeaşi convingere: în politică bărbaţii iresponsabili, ca Spin Absentescu, au calea lor care duce în mod invariabil spre un loc la Bălăceanca - în cel mai fericit caz", a declarat, mai mult pentru sine, fostul ministru al Administraţiei şi Internelor.

Din păcate, nervii domnului Rus au mai cedat şi în 2005 când a fost atât de intimidat de glasul tunător a lui Ion Ilici Iliescu încât, de frică, s-a refugiat în braţele lui Mircea Geoană. Acum, când prietenul devotat al minţilor rătăcite (cele din spaţiul intern, în special) şi duşman convingător al tuturor oamenilor întregi la minte (cele din exterior, cu precădere), domnul Toate-Doagele-Sărite Antonescu avea mai multă nevoie ca oricând de lungirea mâinii domnului Ioan Rus, acesta a clacat în mod lamentabil - în mod onest după alte standarde, mai străine de noi ca niciodată. Miliţianul nu a găsit altă scuză pentru faptul că nu a micşorat corespunzător listele electorale decât aceea că i-a dat Băsescu peste mână chiar în momentul în care se pregătea s-o facă…

Şarjă de S-M C.